2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mădulare sf vz mădular

MĂDULÁR, (1) mădulare, s. n., (2) mădulari, s. m. 1. S. n. (Pop.; mai ales la pl.) Fiecare dintre membrele unei ființe; p. gener. fiecare dintre părțile sau organele din care este alcătuită o ființă. 2. S. m. (Înv.) Membru al unei societăți, al unei asociații etc.; element al unui grup. – Lat. medullaris.

MĂDULÁR, (1) mădulare, s. n., (2) mădulari, s. m. 1. S. n. (Pop.; mai ales la pl.) Fiecare dintre membrele unei ființe; p. gener. fiecare dintre părțile sau organele din care este alcătuită o ființă. 2. S. m. (Înv.) Membru al unei societăți, al unei asociații etc.; element al unui grup. – Lat. medullaris.

mădular sn [At: COD. VOR. 128/3 / V: (îvr) ~e sf (reg) med~ sn, ~urări ssp, madala sf / Pl: ~e, (îvp) ~lări, (7) ~i / E: ml medullaris] 1 (Îvp; mpl) Fiecare dintre membrele unei ființe. 2 (Pgn) Fiecare dintre părțile sau organele din care este alcătuită o ființă. 3 (Înv; îe) A-i împrăștia (cuiva) trupul ~lări A rupe pe cineva în bucăți. 4 (Prc) Organ genital bărbătesc. 5 (Prc; reg; lpl) Ganglioni de la gât. 6 (Înv; lpl) Oseminte. 7 (Înv) Membru al unei societăți, al unei organizații, al unui grup etc. 8 Element al unei organizații, al unui grup. 9 (Înv) Funcționar, slujbaș al unei instituții. 10 (Reg) Parte a căruței. 11 (Reg, lpl) Cuie de lemn care leagă dricul cu osiile și inima căruței sau care țin în cerc obezile roții. 12 (Ban; lpl) Icuri cu care se strâng doagele. 13 (Reg) Sfredel de dimensiuni mari Vz butelnic, șpițelnic.

MĂDULÁR, (1) mădulare și mădulări, s. n., (2) mădulari, s. m. 1. Parte, membru al corpului. O dureau toate mădulările, n-avea putere să miște un deget. SADOVEANU, P. M. 243. Florea Cazacu porni să-și mai dezmorțească mădularele. SANDU-ALDEA, U. P. 139. Șidea pe un jilț în balcon, încălzindu-și slăbitele mădulări la razele soarelui. NEGRUZZI, S. I 293. 2. (Învechit) Membru al unei societăți, al unei organizații etc. Academia, care admirase superioritatea și întinderea talentelor prințului Cantemir în cursul învățăturilor sale, îl alese curînd de mădular al său. NEGRUZZI, S. II 144. Am avut norocire a face cunoștință cu mai mulți învățați însemnați, mădulări a Academiei. KOGĂLNICEANU, S. 196.

MĂDULÁR ~e n. mai ales la pl. pop. Parte articulată a corpului uman sau a unor animale, care servește la deplasare sau la simțire; membru. /<lat. medullaris

mădulár n., pl. e (lat. medullaris, medular; os medullare, os cu măduvă). Rar azĭ. Membru: mădularele trupuluĭ, (fig.) ale uneĭ societățĭ. – În est pl. și -ărĭ, ca buzunărĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mădulár2 (membru/organ al unei ființe) (pop.) s. n., pl. măduláre

mădulár (anat.) s. n., pl. măduláre

mădulár „membru (al corpului)” s. n., pl. măduláre (mădulắri)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂDULÁR s. v. funcționar, membru, penis, slujbaș.

mădular s. v. FUNCȚIONAR. MEMBRU. PENIS. SLUJBAȘ.

MĂDULAR s. (ANAT.) membru, (fam.) ciolan. (~ al corpului).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mădulár (măduláre), s. n.1. Parte a corpului, organ, la ființe. – 2. (Înv.) Organ genital. – 3. Membru, asociat. – 4. Burghiu, sfredel. – 5. (Banat) Par. – Mr. mădular. Lat. medŭllaris (Pușcariu 1014; Candrea-Dens., 1115; Tiktin; cf. REW 5463), poate prin intermediul unui lat. *medŭllarium (Densusianu, GS, II, 315), chiar dacă această ipoteză nu ar fi necesară. Sensul 3 este calchiat după fr. membre. Sensul de „membru” exista deja în lat. med., cf. Tiktin. – Der. mădulări, vb. (a dezmembra), rar, în Bucov.; înmădulare, s. f. (reuniune, uniune).

Intrare: mădulare
mădulare substantiv feminin
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • mădulare
  • mădularele
genitiv-dativ singular
plural
  • mădulare
  • mădularelor
vocativ singular
plural
Intrare: mădular (membru, organ)
mădular1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mădular
  • mădularul
  • mădularu‑
plural
  • mădulare
  • mădularele
genitiv-dativ singular
  • mădular
  • mădularului
plural
  • mădulare
  • mădularelor
vocativ singular
plural
mădular3 (pl. -ări) substantiv neutru
substantiv neutru (N28)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mădular
  • mădularul
  • mădularu‑
plural
  • mădulări
  • mădulările
genitiv-dativ singular
  • mădular
  • mădularului
plural
  • mădulări
  • mădulărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mădular (membru, organ)

  • 1. popular mai ales la plural Fiecare dintre membrele unei ființe.
    exemple
    • O dureau toate mădulările, n-avea putere să miște un deget. SADOVEANU, P. M. 243.
      surse: DLRLC
    • Florea Cazacu porni să-și mai dezmorțească mădularele. SANDU-ALDEA, U. P. 139.
      surse: DLRLC
    • Șidea pe un jilț în balcon, încălzindu-și slăbitele mădulări la razele soarelui. NEGRUZZI, S. I 293.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Fiecare dintre părțile sau organele din care este alcătuită o ființă.
      surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: