3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂCINÁRE, măcinări, s. f. (Adesea fig.) Acțiunea de a (se) măcina și rezultatul ei; măcinat1, măcinătură, măciniș. – V. măcina.

MĂCINÁRE, măcinări, s. f. (Adesea fig.) Acțiunea de a (se) măcina și rezultatul ei; măcinat1, măcinătură, măciniș. – V. măcina.

măcinare sf [At: POLIZU / Pl: ~nări / E: măcina] 1 Transformare în făină a boabelor de cereale Si: măcinat1 (1), măciniș (1). 2 Prefacere în pulbere a unor materiale solide Si: măcinat1 (2), măciniș (2). 3 (Rar) Scrâșnire a dinților Si: măcinat1 (3), măciniș (3). 4 (Fig) Zbucium. 5 Erodare. 6 Sfărâmare. 7 Surpare.

MĂCINÁRE, măcinări, s. f. Acțiunea de a măcina. (Fig.) O mînie înfricoșată care se vădea... într-o măcinare necontenită a măselelor. SADOVEANU, F. J. 413.

MĂCINÁ, mácin, vb. I. Tranz. 1. A preface boabele de cereale în făină cu ajutorul pietrelor sau al valțurilor morii; a preface diverse boabe sau materiale în pulbere cu ajutorul morii, al râșniței sau al altor unelte. 2. (Adesea fig.) A fărâmița, a zdrobi, a ruina, a roade, a mânca. ◊ Refl. Zidurile se macină.Fig. A chinui, a consuma, a distruge. 3. Fig. A examina sau a medita îndelung; a rumega, a depăna. – Lat. machinari.

MĂCINÁ, mácin, vb. I. Tranz. 1. A preface boabele de cereale în făină cu ajutorul pietrelor sau al valțurilor morii; a preface diverse boabe sau materiale în pulbere cu ajutorul morii, al râșniței sau al altor unelte. 2. (Adesea fig.) A fărâmița, a zdrobi, a ruina, a roade, a mânca. ◊ Refl. Zidurile se macină.Fig. A chinui, a consuma, a distruge. 3. Fig. A examina sau a medita îndelung; a rumega, a depăna. – Lat. machinari.

măcina [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 350/14 / Pzi: macin / E: ml machinari] 1 vt (Fșa; c. i. boabe de cereale) A preface în faină cu ajutorul valțurilor sau al pietrelor morii. 2 vt(a) (Pop; îe) A ~ cuiva A împlini cuiva dorințele, a-i face pe plac. 3 vt (Pop; îe) A ~ făină A face o treabă zadarnică, fiindcă a mai fost făcută. 4 vt (Fșa; c. i. materii solide) A preface în pulbere sau în fragmente mărunte cu ajutorul unor mori speciale sau al unor mașini, dispozitive, instrumente Vz pisa, râșni. 5 vtrp (Pfm; îe) Altă făină se macină la moară S-au schimbat lucrurile, nu mai e ca înainte. 6-7 vtrp A (se) sfărâma. 8-9 vtrp (Reg) A zdrobi strugurii. 10-11 vtr (Reg; c. i. alimente în stomac) A (se) digera. 12-13 vtrp A (se) eroda. 14-15 vtrp (Pex) A (se) ruina. 16 vt (Fig; c. i. un gând, o grijă, un necaz) A obseda. 17-18 vtr A (se) chinui. 19 vr (D. pământ) A se surpa. 20-21 vtrp (Fig; c. este gândul) A chibzui pe îndelete Si: a examina, a rumega. 22-23 vtrp (Fig) A (se) vorbi.

măcinar sm [At: TEODORESCU, P. P. 140 / Pl: ~i / E: măcina + -ar] (Pop; rar) 1-2 Morar (1-2).

MĂCINÁ, mácin, vb. I. Tranz. 1. A preface grăunțele de cereale în făină, cu ajutorul pietrelor sau al valțurilor morii. La moara lui Ghiță Lungu, pietrele măcinau boabe. SADOVEANU, M. C. 126. O, macină grîul mai bine Și-nvîrte-te roată mereu! COȘBUC, P. I 65. Atunci moara s-a pornit, Roțile și le-a-nvîrtit Și pe loc a măcinat Tot grîul cel secerat. ANT. LIT. POP. I 622. (Absol.) Chirică treierase, vînturase, măcinase. CREANGĂ, P. 160. ◊ Fig. Cît macină moara doi saci, măcinăm și noi două vorbe. SADOVEANU, M. C. 29. ◊ Refl. pas. Fig. Cîtă vorbă s-a măcinat aici ca, din ea, să iasă apă chioară și fum și vînt. PAS, Z. IV 253. (Expr.) Altă făină se macină acum la moară v. făină. ♦ (Cu privire la alte boabe) A preface în pulbere cu ajutorul rîșniței sau al altor instrumente. Mașini de măcinat cafea. C. PETRESCU, Î. I 8. ♦ A frămînta. Zadarnic se opri într-un colț și cercă să privească nepăsător la lumea care măcina glodul uliții. SADOVEANU, O., VIII 155. 2. (Cu privire la alte lucruri decît cerealele) A preface în bucățele sau în pulbere, a fărîmița. Răsturnați copacii-n codri, măcinați dealuri și stînci. ALECSANDRI, P. III 237. ◊ Refl. Fig. Credințele și hotărîrile se macină dacă le cîntărești mult și eu nu pot să nu le cîntăresc! REBREANU, P. S. 142.

MĂCINÁR, măcinări, s. m. (Neobișnuit) Morar. Frate morar, măi măcinar. TEODORESCU, P. P. 140.

MĂCINÁR, măcinari, s. m. (Neobișnuit) Morar. – Din măcina + suf. -ar.

A MĂCINÁ mácin tranz. 1) (boabe de cereale) A preface în făină (la moară, râșniță etc.). 2) (boabe sau materiale) A preface în bucăți mici sau în pulbere prin procedee mecanice sau prin acțiunea unor agenți fizici. 3) fig. A prejudicia grav; a ruina; a distruge. ~ sănătatea. 4) fig. (despre gânduri, sentimente) A preocupa în mod sistematic și insistent; a nu slăbi nici pentru un moment; a persecuta; a prigoni; a roade. 5) A face să se macine. /<lat. machinari

A SE MĂCINÁ mă mácin intranz. A se distruge treptat, încetul cu încetul (sub acțiunea unor factori nocivi). /<lat. machinari

măcinà v. 1. a preface în pulbere sau făină; 2. fig. a se sfărâma. [Lat. MACHINARI, a inventa, a măcina (cf. pe inscripțiuni, MOLA MACHINARIA)].

mácin, a măcina v. tr. (lat. máchinor, -ári, pop. -o, -are, a machina, a unelti, a măcina; it. macináre. V. machinez și smacin). Rîșnesc, prefac în pulbere saŭ în făină servindu-mă de rîșniță saŭ de moară: a măcina grîŭ. V. refl. Mă rîșnesc; mă smacin: această peatră se macină de ploae. V. pisez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măcináre s. f., g.-d. art. măcinắrii; pl. măcinắri

măcináre s. f., g.-d. art. măcinării; pl. măcinări

măciná (a ~) vb., ind. prez. 3 mácină

măciná vb., ind. prez. 1 sg. mácin, 3 sg. și pl. mácină


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂCINÁRE s. 1. măcinat, măciniș, (rar) măcinătură. (~ grâului.) 2. v. ruinare. 3. roadere, săpare, săpat. (~ malului de către ape.)

MĂCINARE s. 1. măcinat, măciniș, (rar) măcinătură. (~ grîului.) 2. dărăpănare, degradare, părăginire, ruinare, stricare. (~ unui zid vechi.) 3. roadere, săpare, săpat. (~ malului de către ape.)

MĂCINÁ vb. 1. v. ruina. 2. a (se) mânca, a (se) roade, a (se) săpa, a (se) scobi. (Apa ~ malul.)

arată toate definițiile

Intrare: măcinare
măcinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măcinare
  • măcinarea
plural
  • măcinări
  • măcinările
genitiv-dativ singular
  • măcinări
  • măcinării
plural
  • măcinări
  • măcinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: măcina
verb (VT19)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măcina
  • măcinare
  • măcinat
  • măcinatu‑
  • măcinând
  • măcinându‑
singular plural
  • macină
  • măcinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • macin
(să)
  • macin
  • măcinam
  • măcinai
  • măcinasem
a II-a (tu)
  • macini
(să)
  • macini
  • măcinai
  • măcinași
  • măcinaseși
a III-a (el, ea)
  • macină
(să)
  • macine
  • măcina
  • măcină
  • măcinase
plural I (noi)
  • măcinăm
(să)
  • măcinăm
  • măcinam
  • măcinarăm
  • măcinaserăm
  • măcinasem
a II-a (voi)
  • măcinați
(să)
  • măcinați
  • măcinați
  • măcinarăți
  • măcinaserăți
  • măcinaseți
a III-a (ei, ele)
  • macină
(să)
  • macine
  • măcinau
  • măcina
  • măcinaseră
Intrare: măcinar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măcinar
  • măcinarul
  • măcinaru‑
plural
  • măcinari
  • măcinarii
genitiv-dativ singular
  • măcinar
  • măcinarului
plural
  • măcinari
  • măcinarilor
vocativ singular
  • măcinarule
  • măcinare
plural
  • măcinarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măcinare

etimologie:

  • vezi măcina
    surse: DEX '98 DEX '09

măcina

  • 1. A preface boabele de cereale în făină cu ajutorul pietrelor sau al valțurilor morii; a preface diverse boabe sau materiale în pulbere cu ajutorul morii, al râșniței sau al altor unelte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 7 exemple
    exemple
    • La moara lui Ghiță Lungu, pietrele măcinau boabe. SADOVEANU, M. C. 126.
      surse: DLRLC
    • O, macină grîul mai bine Și-nvîrte-te roată mereu! COȘBUC, P. I 65.
      surse: DLRLC
    • Atunci moara s-a pornit, Roțile și le-a-nvîrtit Și pe loc a măcinat Tot grîul cel secerat. ANT. LIT. POP. I 622.
      surse: DLRLC
    • absolut Chirică treierase, vînturase, măcinase. CREANGĂ, P. 160.
      surse: DLRLC
    • figurat Cît macină moara doi saci, măcinăm și noi două vorbe. SADOVEANU, M. C. 29.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv figurat Cîtă vorbă s-a măcinat aici ca, din ea, să iasă apă chioară și fum și vînt. PAS, Z. IV 253.
      surse: DLRLC
    • Mașini de măcinat cafea. C. PETRESCU, Î. I 8.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Răsturnați copacii-n codri, măcinați dealuri și stînci. ALECSANDRI, P. III 237.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Zidurile se macină.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • reflexiv figurat Credințele și hotărîrile se macină dacă le cîntărești mult și eu nu pot să nu le cîntăresc! REBREANU, P. S. 142.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat A examina sau a medita îndelung.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: depăna rumega

etimologie:

măcinar

etimologie:

  • măcina + sufix -ar.
    surse: DLRM