3 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂCĂNÍT s. n. Faptul de a măcăni; măcăit. – V. măcăni.

MĂCĂNÍT s. n. Faptul de a măcăni; măcăit. – V. măcăni.

măcănit sn [At: DR. II, 131 / Pl: ~uri / E: măcăni] 1-2 Măcăit (1-2).

MĂCĂÍ, pers. 3 mắcăie, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A scoate strigătul caracteristic speciei; a face mac-mac, a măcăni. – Mac1 + suf. -ăi.

MĂCĂÍ, pers. 3 mắcăie, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A scoate strigătul caracteristic speciei; a face mac-mac, a măcăni. – Mac1 + suf. -ăi.

MĂCĂNÍ, pers. 3 mắcăne, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A măcăi. – Mac1 + suf. -ăni.

MĂCĂNÍ, pers. 3 mắcăne, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A măcăi. – Mac1 + suf. -ăni.

măcăi vi [At: COSTINESCU / V: (pop) macai, (reg) mac~, ~cai, măcăcăi, mâcai, mâc~, mâcâi / Pzi: 3 măcăie, ~ește / E: mac1 + -ăi] 1 (D. rațe, imp d. gâște) A scoate strigătul caracteristic speciei. Si: (reg) a măcăli, a măcăni (1). 2 (Fig; d. armele de foc) A produce un zgomot scurt și sacadat Si: a pocni. 3 (Fig; prt; d. oameni) A trăncăni. 4 (Reg; d. broaște) A orăcăi.

măcăni vit [At: MACEDONSKI, O. III, 60 / V: mărc~ / Pzi: 3 ~nește, măcăne / E: mac1 + -ăni] 1 (D. rațe, imp. d. gâște) A măcăi (1). 2 (Pfm; îe) Las-o jos că ~ne Se spune cuiva care încearcă să inducă în eroare în mod inabil.

MĂCĂÍ, pers. 3 măcăie, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A scoate strigătul caracteristic «mac-mac». Rațele închise în coștirețe se trezeau măcăind. CAMILAR, N. II 32. Un cîrd de rațe s-a năpustit măcăind zgomotos. SAHIA, N. 55. – Variantă: măcăní (MACEDONSKI, O. III 110) vb. IV.

A MĂCĂÍ pers. 3 măcăie intranz. (despre rațe) A scoate sunete caracteristice speciei; a face „mac-mac”. /mac + suf. ~ăi

măcăì v. 1. a striga, vorbind de rațe; 2. fam. a trâncăni din gură. [Onomatopee: mac! mac!].

mắcăĭ și -ĭésc, a v. intr. (d. mac-mac). Strig ca rața. – Și hăcăĭesc în nord; în vest măcăn, a -í: rața măcăne (Ĭov. 207).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măcăí (a ~) vb., ind. prez. 3 mắcăie, imperf. 3 sg. măcăiá; conj. prez. 3 să mắcăie

!măcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. mắcăne, imperf. 3 sg. măcăneá; conj. prez. 3 să mắcăne

măcăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. măcăie; imperf. 3 sg. măcăiá

arată toate definițiile

Intrare: măcănit
măcănit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măcănit
  • măcănitul
  • măcănitu‑
plural
  • măcănituri
  • măcăniturile
genitiv-dativ singular
  • măcănit
  • măcănitului
plural
  • măcănituri
  • măcăniturilor
vocativ singular
plural
Intrare: măcăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măcăi
  • măcăire
  • măcăit
  • măcăitu‑
  • măcăind
  • măcăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • măcăie
(să)
  • măcăie
  • măcăia
  • măcăi
  • măcăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • măcăie
(să)
  • măcăie
  • măcăiau
  • măcăi
  • măcăiseră
verb (V334)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măcăni
  • măcănire
  • măcănit
  • măcănitu‑
  • măcănind
  • măcănindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • măcăne
(să)
  • măcăne
  • măcănea
  • măcăni
  • măcănise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • măcăne
(să)
  • măcăne
  • măcăneau
  • măcăni
  • măcăniseră
Intrare: măcăni
verb (V334)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măcăni
  • măcănire
  • măcănit
  • măcănitu‑
  • măcănind
  • măcănindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • măcăne
(să)
  • măcăne
  • măcănea
  • măcăni
  • măcănise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • măcăne
(să)
  • măcăne
  • măcăneau
  • măcăni
  • măcăniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măcăni
  • măcănire
  • măcănit
  • măcănitu‑
  • măcănind
  • măcănindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • măcănește
(să)
  • măcănească
  • măcănea
  • măcăni
  • măcănise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • măcănesc
(să)
  • măcănească
  • măcăneau
  • măcăni
  • măcăniseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măcănit

etimologie:

  • vezi măcăni
    surse: DEX '98 DEX '09

măcăi măcăni

  • 1. (Despre rațe) A scoate strigătul caracteristic speciei; a face mac-mac.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: măcăni attach_file 2 exemple
    exemple
    • Rațele închise în coștirețe se trezeau măcăind. CAMILAR, N. II 32.
      surse: DLRLC
    • Un cîrd de rațe s-a năpustit măcăind zgomotos. SAHIA, N. 55.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Mac + sufix -ăi.
    surse: DEX '09 DEX '98

măcăni

  • 1. Despre rațe:
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: măcăi

etimologie:

  • Mac + sufix -ăni.
    surse: DEX '09 DEX '98