4 definiții pentru mâniecie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mâniecie sf [At: COD. VOR. 158/15 / V: măn~, măniicie / Pl: ~ii / E: mâniac + -ie] 1 (Înv) Înșelătorie. 2 (Îvr) Plăcere imorală.

MÎNIECIE s.f. (Mold.) Bătaie de joc. A: Aceaia nu iaste cruce, ce-i o măniecie. VARLAAM. Batjocurează pre ai noștri mari dzei, numind facerile lor basne și mîniecii. DOSOFTEI, VS. // C: Aceaea nu iaste cruce, ce iaste o mîniecie și o giuchereaie. C 1727, 33r. Etimologie: mîniac + suf. -ie. Vezi și mîniac, mîniecitură. Cf. băsău (8), mascara (2), prohită.

mîniecíe f. (d. mîniac). Vechĭ. Scamatorie. – În Cod. Vor. 157, 13, mîniicie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mâniecíe s.f. (înv.) scamatorie, șarlatanie.

Intrare: mâniecie
mâniecie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâniecie
  • mâniecia
plural
genitiv-dativ singular
  • mâniecii
  • mânieciei
plural
vocativ singular
plural