2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂTCĂLẮU s. m. v. mătcălău.

MÂTCĂLẮU s. m. v. mătcălău.

mâtcălău1 sn [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: măt~ / Pl: ? / E: mâtcă + -ălău] (Reg) Lingură mare cu care se mestecă în căldare magiunul când se fierbe.

mâtcălău2 s vz mătcălău

MĂTCĂLẮU s. m. (Reg.) Sărbătoare populară care se ține într-una din zilele de după Paște, când băieții și fetele se adună pentru a schimba între ei ouă roșii și a se prinde frați sau surori de cruce. [Var.: mâtcălắu s. m.] – Din magh. mátkáló.

mătcălău1 ssg [At: MARIAN, S. R. III, 189, 190 / V: mât~, ~leu / E: mg mátkálό] 1 (Ban; Olt) Sărbătoare populară care se ține într-una din zilele de după Paști, când băieții și fetele se adună pentru a schimba între ei ouă roșii și a se prinde frați sau surori de cruce Si: (reg) însorțit, însoroțit, însurăție, înfărtățit, înfărtăție, pastele mic. 2 Copac sub care se adună tinerii cu prilejul mătcălăului (1). corectată

mătcălău2 sn vz mâtcălău

MĂTCĂLẮU s. m. (Reg.) Sărbătoare populară care se ține într-una din zilele de după Paști, când băieții și fetele se adună pentru a schimba între ei ouă roșii și a se prinde frați sau surori de cruce. [Var.: mâtcălắu s. n.] – Din magh. mátkáló.

mătcălău n. Tr. linguroiu de mestecat. [Tras din mătcă].

mătcălău n. sărbătoare bănățeană ce cade după Paște numită și înfărtățit: se adună fete și flăcăi, schimbă ouă roșii și zic că s’au făcut frați de cruce, iar fetele mătcuțe. [Ung. MATKA, iubită, logodnică].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mătcălắu (reg.) s. m., art. mătcălắul

mătcălău s. m., art. mătcălăul


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂTCĂLĂU s. (reg.) înfărtăție, înfârtățit, însorțit, însurăție, paștelemic. (~ este o sărbătoare populară.)

*MĂTCĂLĂU s. (reg.) înfărtăție, înfîrtățit, însorțit, însurăție, paștele-mic. (~ este o sărbătoare populară.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mătcălăul, obicei de primăvară din Banat și Transilvania. Constă dintr-un ceremonial de legare a prieteniei mai ales între fete, după care își spun „matcă”, „soră (surată)”, „văruică”, atașament care se păstrează până la sfârșitul vieții. Ritualul este însoțit de cântece specifice și de joc*.

Intrare: mâtcălău
mâtcălău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mătcălău
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mătcălău
  • mătcălăul
  • mătcălău‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mătcălău
  • mătcălăului
plural
vocativ singular
plural
mâtcălău substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâtcălău
  • mâtcălăul
  • mâtcălău‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mâtcălău
  • mâtcălăului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)