7 definiții pentru mânzuc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNZÚC, mânzuci, s. m. (Reg.) Mânzișor. – Mânz + suf. -uc.

MÂNZÚC, mânzuci, s. m. (Reg.) Mânzișor. – Mânz + suf. -uc.

mânzuc sm [At: BL VI, 197 / Pl: ~uci / E: mânz + -uc] 1-10 (Reg; șhp) Mânzișor (1-10).

MÎNZÚC, mînzuci, s. m. (Rar) Mînzișor. Văzu un mînzuc roșietic cu zurgălău la gît. CAMILAR, N. I 29.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mânzúc (reg.) s. m., pl. mânzúci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂNZÚC s. v. mânzișor, mânzuleț.

mînzuc s. v. MÎNZIȘOR. MÎNZULEȚ.

Intrare: mânzuc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânzuc
  • mânzucul
  • mânzucu‑
plural
  • mânzuci
  • mânzucii
genitiv-dativ singular
  • mânzuc
  • mânzucului
plural
  • mânzuci
  • mânzucilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mânzuc, -ă mânzucă

etimologie:

  • Mânz + sufix -uc.
    surse: DEX '98 DEX '09