2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mânzire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: mânzi] (Rar) 1 Fecundare a femelei. 2 Împreunare a cailor, măgarilor.

mânzi [At: GORJAN, H. II, 9/20 / V: (reg) mâ~, mi~, ~za v / Pzi: 3 ~ește / E: mânz] (Pop; c. i. armăsari, măgari) 1 vt A fecunda. 2 vrr A se împreuna.

mînzésc v. intr. (d. mînz). Se zice despre ĭepe cînd îs în căldurĭ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mânzí, pers. 3 sg. mânzéște, vb. IV (reg.) a fecunda (o iapă), a se împerechea.

Intrare: mânzire
mânzire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânzire
  • mânzirea
plural
  • mânziri
  • mânzirile
genitiv-dativ singular
  • mânziri
  • mânzirii
plural
  • mânziri
  • mânzirilor
vocativ singular
plural
Intrare: mânzi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mânzi
  • mânzire
  • mânzit
  • mânzitu‑
  • mânzind
  • mânzindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mânzește
(să)
  • mânzească
  • mânzea
  • mânzi
  • mânzise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mânzesc
(să)
  • mânzească
  • mânzeau
  • mânzi
  • mânziseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)