8 definiții pentru mânzișor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNZIȘÓR, -OÁRĂ, mânzișori, -oare, s. m. și f. Diminutiv al lui mânz; mânzuleț, mânzac. – Mânz + suf. -ișor.

mânzișor sm [At: CORESI, EV. 103 / Pl: ~i / E: mânz + -ișor] 1-10 (Șhp) Mânz (1-2, 11-14) (mic) Si: (reg) mânzuc (1-10), mânzuleț (1-10), mânzuț (1-10), mânzușor (1-10). 11 (Înv) Pui de măgăriță.

MÂNZIȘÓR, mânzișori, s. m. Diminutiv al lui mânz; mânzuleț, mânzuc. – Mânz + suf. -ișor.

MÎNZIȘÓR, minzișori, s. m. Diminutiv al lui mînz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mânzișór s. m., pl. mânzișóri

mânzișór s. m., pl. mânzișóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂNZIȘÓR s. (ZOOL.) mânzuleț, (reg.) mânzuc, mânzușor, mânzuț.

MÎNZIȘOR s. (ZOOL.) mînzuleț, (reg.) mînzuc, mînzușor, mînzuț.

Intrare: mânzișor
mânzișor substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânzișor
  • mânzișorul
  • mânzișoru‑
plural
  • mânzișori
  • mânzișorii
genitiv-dativ singular
  • mânzișor
  • mânzișorului
plural
  • mânzișori
  • mânzișorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mânzișor, -oară mânzișoară

etimologie:

  • Mânz + sufix -ișor.
    surse: DEX '98 DEX '09