2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNZEȘTE adv. (În expr.) A râde (sau a zâmbi) mânzește = a râde (sau a zâmbi) forțat, nenatural. – Mânz + suf. -ește.

mânzește av [At: CARAGIALE, O. V, 68 / E: mânz + -ește] (Îe) A râde (sau a zâmbi) ~ A râde sau a zâmbi forțat.

MÂNZEȘTE adv. (În expr.) A râde (sau a zâmbi) mânzește = a râde (sau a zâmbi) silit, nenatural. – Mânz + suf. -ește.

MÂNZEȘTE adv. În felul mânjilor; ca mânjii. * A râde (a zâmbi, a plânge) ~ a râde (a zâmbi, a plânge) silit, nenatural. /mânz + suf. ~ește

mânzi [At: GORJAN, H. II, 9/20 / V: (reg) mâ~, mi~, ~za v / Pzi: 3 ~ește / E: mânz] (Pop; c. i. armăsari, măgari) 1 vt A fecunda. 2 vrr A se împreuna.

MÎNZEȘTE adv. (Numai în expr.) A rîde (sau a zîmbi) mînzește = a rîde (sau a zîmbi) silit, nenatural; a rîde cam fără voie. Domnu Dincă... își tot face vînt și rîde mînzește. BASSARABESCU, V. 119.

mînzésc v. intr. (d. mînz). Se zice despre ĭepe cînd îs în căldurĭ.

mînzéște adv. (d. mînz?). Iron. A rîde mînzește, a rîde forțat, fals: rîdea și el mînzește. (VR. 1923, 4, 19). V. măzărat și sardonic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mânzește adv.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mânzi, pers. 3 sg. mânzește, vb. IV (reg.) a fecunda (o iapă), a se împerechea.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MÎNZÉȘTE adv. (În expr.) A rîde (sau a zîmbi) mînzește = a rîde (sau a zîmbi) forțat, nenatural și fără veselie. Popovici posomorît se uită țintă așa de urît la d. Brote, încît acesta, zîmbind mînzește și foarte jenat, zise către ceilalți . . . CARAGIALE, O. V, 68, cf. DDRF, PAMFILE, j. i, 127. Prietenul e guraliv, îi zice pe nume, îl bate pe genunchi, îl apucă de gușe. Domnu Dincă nu prea e obișnuit cu de-astea: își tot face vînt și rîde mînzește. BASSARABESCU, V. 119. Fancialli simți că i se pune un nod în gît; îl înghiți anevoie, zîmbi mînzește și răspunse teatral. P. CONSTANT, R. 76. Inginerul trecu printr-o perioadă de furie, apoi începu a rîde mînzește. SADOVEANU, O. XII, 537. De astă dată o să rîdă plodul mînzește cînd l-oi obli cu șumuiogul. I. CR. II, 304, cf. ib. IV, 78. Cînd povestea Gheorghe ce i se întâmplase lui Vasile, acesta rîdea mînzește. Com. din PIATRA-NEAMȚ, cf. ZANNE, P. II, 695. (Cu schimbarea construcției) Nu un rîs limpede, deschis, ci așa, mînzește și batjocoritor. IL iunie 1960, 44. - Mînz + suf. -ește.

MÎNZI vb. IV. Tranz. (Popular, complementul indică armăsari, măgari) A fecunda; (r e f l. r e c i p r.) a se împreuna, a se împerechea. Cîte 20 de iepe mă[n]ziia un harmasar. HERODOT (1 645), 79. Ieșea un armăsariu din marea și se mînzea iapa cu dînsul. GORJAN, J. II, 9/20, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, CIHAC, I, 157, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D., H XVII 228,. CHEST. V 33/61, com. din ȚEPEȘ VODĂ-CERNAVODĂ, ALR I 1 104, ALR II 5 532. - Prez. ind. pers. 3: mînzește. – Și: (regional) mănzí, minzí (ALR I 1 104/772) vb. IV, mînza (ALR I 1 104/144) vb. I. – V. mînz.

Intrare: mânzește
mânzește adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • mânzește
Intrare: mânzi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mânzi
  • mânzire
  • mânzit
  • mânzitu‑
  • mânzind
  • mânzindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mânzește
(să)
  • mânzească
  • mânzea
  • mânzi
  • mânzise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mânzesc
(să)
  • mânzească
  • mânzeau
  • mânzi
  • mânziseră
mănza
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mănzi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mânza
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
minzi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mânzeșteadverb

  • chat_bubble A râde (sau a zâmbi) mânzește = a râde (sau a zâmbi) forțat, nenatural. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Domnu Dincă... își tot face vînt și rîde mînzește. BASSARABESCU, V. 119. DLRLC
etimologie:
  • Mânz + sufix -ește. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.