2 intrări
20 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (2)
- specializate (1)
- altele (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MÂNZEȘTE adv. (În expr.) A râde (sau a zâmbi) mânzește = a râde (sau a zâmbi) forțat, nenatural. – Mânz + suf. -ește.
mânzește av [At: CARAGIALE, O. V, 68 / E: mânz + -ește] (Îe) A râde (sau a zâmbi) ~ A râde sau a zâmbi forțat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÂNZEȘTE adv. (În expr.) A râde (sau a zâmbi) mânzește = a râde (sau a zâmbi) silit, nenatural. – Mânz + suf. -ește.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MÂNZEȘTE adv. În felul mânjilor; ca mânjii. * A râde (a zâmbi, a plânge) ~ a râde (a zâmbi, a plânge) silit, nenatural. /mânz + suf. ~ește
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mănza v vz mânzi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mănzi v vz mânzi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mânza v vz mânzi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mânzi [At: GORJAN, H. II, 9/20 / V: (reg) mâ~, mi~, ~za v / Pzi: 3 ~ește / E: mânz] (Pop; c. i. armăsari, măgari) 1 vt A fecunda. 2 vrr A se împreuna.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
minzi v vz mânzi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎNZEȘTE adv. (Numai în expr.) A rîde (sau a zîmbi) mînzește = a rîde (sau a zîmbi) silit, nenatural; a rîde cam fără voie. Domnu Dincă... își tot face vînt și rîde mînzește. BASSARABESCU, V. 119.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mînzésc v. intr. (d. mînz). Se zice despre ĭepe cînd îs în căldurĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mînzéște adv. (d. mînz?). Iron. A rîde mînzește, a rîde forțat, fals: rîdea și el mînzește. (VR. 1923, 4, 19). V. măzărat și sardonic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mânzește adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mânzește adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mânzește adv.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
mânzi, pers. 3 sg. mânzește, vb. IV (reg.) a fecunda (o iapă), a se împerechea.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂNZA vb. I v. mînzi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂNZÍ vb. IV v. mînzi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MINZÍ vb. IV v. mînzi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎNZÉȘTE adv. (În expr.) A rîde (sau a zîmbi) mînzește = a rîde (sau a zîmbi) forțat, nenatural și fără veselie. Popovici posomorît se uită țintă așa de urît la d. Brote, încît acesta, zîmbind mînzește și foarte jenat, zise către ceilalți . . . CARAGIALE, O. V, 68, cf. DDRF, PAMFILE, j. i, 127. Prietenul e guraliv, îi zice pe nume, îl bate pe genunchi, îl apucă de gușe. Domnu Dincă nu prea e obișnuit cu de-astea: își tot face vînt și rîde mînzește. BASSARABESCU, V. 119. Fancialli simți că i se pune un nod în gît; îl înghiți anevoie, zîmbi mînzește și răspunse teatral. P. CONSTANT, R. 76. Inginerul trecu printr-o perioadă de furie, apoi începu a rîde mînzește. SADOVEANU, O. XII, 537. De astă dată o să rîdă plodul mînzește cînd l-oi obli cu șumuiogul. I. CR. II, 304, cf. ib. IV, 78. Cînd povestea Gheorghe ce i se întâmplase lui Vasile, acesta rîdea mînzește. Com. din PIATRA-NEAMȚ, cf. ZANNE, P. II, 695. (Cu schimbarea construcției) Nu un rîs limpede, deschis, ci așa, mînzește și batjocoritor. IL iunie 1960, 44. - Mînz + suf. -ește.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎNZI vb. IV. Tranz. (Popular, complementul indică armăsari, măgari) A fecunda; (r e f l. r e c i p r.) a se împreuna, a se împerechea. Cîte 20 de iepe mă[n]ziia un harmasar. HERODOT (1 645), 79. Ieșea un armăsariu din marea și se mînzea iapa cu dînsul. GORJAN, J. II, 9/20, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, CIHAC, I, 157, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D., H XVII 228,. CHEST. V 33/61, com. din ȚEPEȘ VODĂ-CERNAVODĂ, ALR I 1 104, ALR II 5 532. - Prez. ind. pers. 3: mînzește. – Și: (regional) mănzí, minzí (ALR I 1 104/772) vb. IV, mînza (ALR I 1 104/144) vb. I. – V. mînz.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
mânzeșteadverb
- A râde (sau a zâmbi) mânzește = a râde (sau a zâmbi) forțat, nenatural. DEX '09 DLRLC
- Domnu Dincă... își tot face vînt și rîde mînzește. BASSARABESCU, V. 119. DLRLC
-
etimologie:
- Mânz + sufix -ește. DEX '98 DEX '09