2 intrări

11 definiții

mânzește av [At: CARAGIALE, O. V, 68 / E: mânz + -ește] (Îe) A râde (sau a zâmbi) ~ A râde sau a zâmbi forțat.

MÂNZÉȘTE adv. (În expr.) A râde (sau a zâmbi) mânzește = a râde (sau a zâmbi) forțat, nenatural. – Mânz + suf. -ește.

MÂNZÉȘTE adv. (În expr.) A râde (sau a zâmbi) mânzește = a râde (sau a zâmbi) silit, nenatural. – Mânz + suf. -ește.

MÂNZÉȘTE adv. În felul mânjilor; ca mânjii. * A râde (a zâmbi, a plânge) ~ a râde (a zâmbi, a plânge) silit, nenatural. /mânz + suf. ~ește

mânzi [At: GORJAN, H. II, 9/20 / V: (reg) mâ~, mi~, ~za v / Pzi: 3 ~ește / E: mânz] (Pop; c. i. armăsari, măgari) 1 vt A fecunda. 2 vrr A se împreuna.

MÎNZÉȘTE adv. (Numai în expr.) A rîde (sau a zîmbi) mînzește = a rîde (sau a zîmbi) silit, nenatural; a rîde cam fără voie. Domnti Dincă... își tot face vînt și rîde mînzește. BASSARABESCU, V. 119.

mânzí, pers. 3 sg. mânzéște, vb. IV (reg.) a fecunda (o iapă), a se împerechea.

mînzésc v. intr. (d. mînz). Se zice despre ĭepe cînd îs în căldurĭ.

mînzéște adv. (d. mînz?). Iron. A rîde mînzește, a rîde forțat, fals: rîdea și el mînzește. (VR. 1923, 4, 19). V. măzărat și sardonic.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: mânzește
mânzește adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • mânzește
Intrare: mânzi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mânzi
  • mânzire
  • mânzit
  • mânzitu‑
  • mânzind
  • mânzindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mânzește
(să)
  • mânzească
  • mânzea
  • mânzi
  • mânzise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mânzesc
(să)
  • mânzească
  • mânzeau
  • mânzi
  • mânziseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)