9 definiții pentru mânușiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNUȘÍȚĂ, mânușițe, s. f. Mânuță. – Mână + suf. -ușiță.

MÂNUȘÍȚĂ, mânușițe, s. f. Mânuță. – Mână + suf. -ușiță.

mânușiță sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 129r/17 / Pl: ~țe, (rar) ~ți / E: mână1 + -uș + -iță] 1-8 (Șhp) Mânuță (1-8).

mănușiță sf [At: DDRF / Pl: ~țe / E: mănușă + -iță] 1-12 (Rar; șhp) Mănușică (1-12).

MÎNUȘÍȚĂ, mînușițe, s. f. Mînuță. Întinse mînușița spre obrazul mamei și zîmbi ușor. GÎRLEANU, T. 44. Cucoana Sevastița își furișă sub brațul lui sting.. mînușița dumisale fină. HOGAȘ, DR. II 135. Lasă-mă să-ți plîng de milăy Să-ți sărut a tale mîni.. Mînușițe, ce făcurăți De atîtea săptămîni? EMINESCU, O. IV 370.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mânușíță s. f., g.-d. art. mânușíței; pl. mânușíțe

mânușíță s. f., g.-d. art. mânușíței; pl. mânușíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÎNUȘIȚĂ s. mînuță, (prin Maram.) mînucă, (prin Olt.) mînușică. (~ de copil.)

Intrare: mânușiță
mânușiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânușiță
  • mânușița
plural
  • mânușițe
  • mânușițele
genitiv-dativ singular
  • mânușițe
  • mânușiței
plural
  • mânușițe
  • mânușițelor
vocativ singular
plural

mânușiță

  • exemple
    • Întinse mînușița spre obrazul mamei și zîmbi ușor. GÎRLEANU, T. 44.
      surse: DLRLC
    • Cucoana Sevastița își furișă sub brațul lui sting... mînușița dumisale fină. HOGAȘ, DR. II 135.
      surse: DLRLC
    • Lasă-mă să-ți plîng de milă, Să-ți sărut a tale mîni... Mînușițe, ce făcurăți De atîtea săptămîni? EMINESCU, O. IV 370.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Mână + sufix -ușiță.
    surse: DEX '09 DEX '98