2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNJÍ, mânjesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) murdări, a (se) păta. ♦ Tranz. A mâzgăli. ♦ Refl. Fig. A-și păta onoarea, cinstea. 2. A (se) acoperi cu un strat de..., a (se) unge cu ceva. – Din sl. mazati.

MÂNJÍ, mânjesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) murdări, a (se) păta. ♦ Tranz. A mâzgăli. ♦ Refl. Fig. A-și păta onoarea, cinstea. 2. A (se) acoperi cu un strat de..., a (se) unge cu ceva. – Din sl. mazati.

MÂNJÍT, -Ă, mânjiți, -te, adj. Murdar, pătat; mâzgălit. – V. mânjit.

MÂNJÍT, -Ă, mânjiți, -te, adj. Murdar, pătat; mâzgălit. – V. mânjit.

mâjit, ~ă a vz mânjit

mânji [At: ANON. CAR. / V: (reg) măji, muji / Pzi: ~jesc / E: slv мазати, мажѫ] 1-2 vtr A (se) murdări. 3 vt ( Rar; îe) Nici cât te-ai ~ la un ochi Foarte puțin. 4 vt (Olt) A spăla prost Si: a mozoli, 5 vt (Rar) A mâzgăli (5). 6-7 vtr A (se) acoperi cu un strat de... 8-9 vtr (Reg) A (se) unge cu un medicament. 10 vt (Îvr) A contamina. 11 vt (Arg) A mitui. 12 vt (Reg; c. i. pereți, case etc.) A unge cu lut și baligă. 13 vt A spoi. 14 vt (Reg) A polei. 15 vt (Reg) A unge cu mânjeală (4) firele de urzeală de cânepă. 16 vt (Reg; c. i. obiecte de îmbrăcăminte ale ciobanilor) A unge cu mânjeală (5) Si: a mânjeli (2). 17 vt (Gmț) A bate. 18 vt (Îe) A ~ (cuiva) o palmă A da cuiva o palmă. 19 vt (Reg; îe) A o ~ la ceafă A spune un lucru cu totul nepotrivit. 20 vt (Îae) A face o mare prostie. 21-22 vtr (Fam) (A corupe sau) a se lăsa corupt.

mânjit, ~ă a [At: LB / V: (reg) mâj~ / Pl: ~iți, ~e / E: mânji] 1 Murdar (1). 2 (D. rufe) Spălat superficial. 3 (D. pereți sau case) Muruit (1). 4 (D. coli de hârtie, pânză etc.) Acoperit cu scris, desene, picturi neîndemânatice, urâte. 5 (D. persoane) Corupt.

MÎNJÍ, mînjesc, vb. IV. Tranz. A murdări, a păta. Aduceai ciorba... în așa fel, încît să nu se verse și nici să nu mînjească pereții farfuriei. PAS, Z. I 269. Mînjiți de funingine și unsoare... [muncitorii] creau un aspect de munca într-o încordare nebună. SAHIA, N. 33. Tu să-l mîngii cu mîna pe obraz... și mîngîindu-l să-l mînjești nițel cu muc de luminare. ISPIRESCU, L. 376. ◊ Fig. Noi cîrpim cerul cu stele, noi mînjim marea cu valuri. EMINESCU, O. I 35. ♦ A mîzgăli. Compune două sute de versuri într-un ceas, Mînjind o jumătate de conț pe toată ziua. NEGRUZZI, S. II 269.

MÎNJÍT, -Ă, mînjiți, -te, adj. Murdar, pătat, mîzgălit.

A SE MÂNJÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni murdar; a se acoperi de pete; a se păta; a se murdări. 2) fig. A-și păta onoarea (prin atitudini sau fapte reprobabile); a se compromite; a se murdări. 3) fam. (mai ales despre copii) A se umple cu resturi de mâncare pe față, mâini, haine; a se mozoli. /<sl. mazati

A MÂNJÍ ~ésc tranz. A face să se mânjească; a murdări; a păta; a mâzgăli. /<sl. mazati

mânjì v. 1. a păta murdărind: cărbunele mânjește; 2. fig. a pângări, a întina. [Slav. MAZATI].

mînjésc v. tr. (vsl. mažon, ung, de unde, pin met., *monža, inf. mazoti; maza, unsoare; bg. mážy, ung. sîrb. mázati, mázniti, rus. mázatĭ, máznutĭ, a unge, de unde și ung. mázolni, a unge. V. mînzală, mîzgălesc, măslină, maslu, pomăzuĭesc, tămînjesc). Pătez, murdăresc. Fig. Profanez, întinez. V. refl. Mă pătez, mă murdăresc. Fig. Mă compromit, mă înjosesc: nu te mînji pentru niște banĭ!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mânjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mânjésc, imperf. 3 sg. mânjeá; conj. prez. 3 mânjeáscă

mânjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mânjésc, imperf. 3 sg. mânjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. mânjeáscă

mânjesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp., -jit prt.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂNJÍ vb. 1. v. murdări. 2. v. păta. 3. v. unge.

MÂNJÍ vb. v. apreta, atinge, bate, batjocori, compromite, dezonora, lipi, lovi, mâzgăli, mozoli, murui, necinsti, pângări, profana, scrobi, spoi, spurca, terfeli, vărui.

MÂNJÍT adj. v. pângărit, profanat, spurcat.

MÂNJÍT adj. 1. v. murdar. 2. jegos, murdar, nespălat, slinos, soios, (pop. și fam.) janghinos, (pop.) îngălat, (reg.) imos, (fam.) împuțit. (Om ~.)

arată toate definițiile

Intrare: mânji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mânji
  • mânjire
  • mânjit
  • mânjitu‑
  • mânjind
  • mânjindu‑
singular plural
  • mânjește
  • mânjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mânjesc
(să)
  • mânjesc
  • mânjeam
  • mânjii
  • mânjisem
a II-a (tu)
  • mânjești
(să)
  • mânjești
  • mânjeai
  • mânjiși
  • mânjiseși
a III-a (el, ea)
  • mânjește
(să)
  • mânjească
  • mânjea
  • mânji
  • mânjise
plural I (noi)
  • mânjim
(să)
  • mânjim
  • mânjeam
  • mânjirăm
  • mânjiserăm
  • mânjisem
a II-a (voi)
  • mânjiți
(să)
  • mânjiți
  • mânjeați
  • mânjirăți
  • mânjiserăți
  • mânjiseți
a III-a (ei, ele)
  • mânjesc
(să)
  • mânjească
  • mânjeau
  • mânji
  • mânjiseră
Intrare: mânjit
mânjit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânjit
  • mânjitul
  • mânjitu‑
  • mânji
  • mânjita
plural
  • mânjiți
  • mânjiții
  • mânjite
  • mânjitele
genitiv-dativ singular
  • mânjit
  • mânjitului
  • mânjite
  • mânjitei
plural
  • mânjiți
  • mânjiților
  • mânjite
  • mânjitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)