6 definiții pentru mânecătoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mânecătoare sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: măn~, ~nic~ / Pl: ~ori / E: mâneca + -toare] (Reg) 1 Sculare dis-de-dmineață. 2 Ajun al sărbătorii Sfântului Gheorghe, când, potrivit unei credințe populare, vrăjitoarele ar umbla să ia mana vacilor, rodul ogoarelor etc.

mânecătoare f. sărbătoare băbească ce cade în ajunul lui Sf. Gheorghe: în noaptea de mânecătoare se fac farmece și vrăji.

mînecătoáre f., pl. orĭ (d. a mîneca). Noaptea de 22 April, cînd babele umblă cu farmece ca să oprească laptele vacilor și producțiunile cîmpuluĭ dușmanilor lor.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂNECĂTOÁRE s. proor, (reg.) proroc. (Ajunul zilei de 23 aprilie se numește în popor ~.)

MÎNECĂTOARE s. proor, (reg.) proroc. (Ajunul zilei de 23 aprilie se numește în popor ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

mânecătoáre, mânecători s. f. (Reg.) 1. Sculare dis-de-dimineață. 2. Ajunul sărbătorii sf. Gheorghe, când, noaptea, după unele credințe populare vrăjitoarele ar umbla să ia mana vacilor, rodul ogoarelor etc. – Din mâneca + suf. -toare.

Intrare: mânecătoare
mânecătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânecătoare
  • mânecătoarea
plural
genitiv-dativ singular
  • mânecătoare
  • mânecătoarei
plural
vocativ singular
plural
mânecătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânecătoare
  • mânecătoarea
plural
  • mânecători
  • mânecătorile
genitiv-dativ singular
  • mânecători
  • mânecătorii
plural
  • mânecători
  • mânecătorilor
vocativ singular
plural