2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mânăstiresc, ~ească a vz mănăstiresc

MÂNĂSTIRÉSC, -EÁSCĂ adj. v. mănăstiresc.

MÂNĂSTIRÉSC, -EÁSCĂ adj. v. mănăstiresc.

mănăstiresc, ~ească a [At: (a. 1755) URICARIUL, XIV, 113 / V: mân~ / Pl: ~ești / E: mănăstire + -esc] 1-4 Care aparține mănăstirii (1-2, 7-8). 5-8 Referitor la mănăstire (1-2, 7-8) Si: călugăresc, (înv) bisericesc, monastic. 9-12 Ca de mănăstire (1-2, 7-8).

MĂNĂSTIRÉSC, -EÁSCĂ, mănăstirești, adj. Care aparține mănăstirii, privitor la mănăstire, de la mănăstire; p. ext. bisericesc, monastic. ♦ Cum se face sau cum există la mănăstire. [Var.: mânăstirésc, -eáscă, (înv.) monastirésc, -eáscă adj.] – Mănăstire + suf. -esc.

MĂNĂSTIRÉSC, -EÁSCĂ, mănăstirești, adj. Care aparține mănăstirii, privitor la mănăstire, de la mănăstire; p. ext. bisericesc, monastic. ♦ Cum se face sau cum există la mănăstire. [Var.: mânăstirésc, -eáscă, (înv.) monastirésc, -eáscă adj.] – Mănăstire + suf. -esc.

MONASTIRÉSC, -EÁSCĂ adj. v. mănăstiresc.

MONASTIRÉSC, -EÁSCĂ adj. v. mănăstiresc.

MONASTIRÉSC, -EÁSCĂ adj. v. mănăstiresc.

MĂNĂSTIRÉSC, -EÁSCĂ, mănăstirești, adj. De mănăstire, al mănăstirii, de la mănăstire, care aparține mănăstirii. Unii, mai nevoiași, cultivau ogoare la «cîmp», pe moșii mănăstirești și boierești. SADOVEANU, E. 92. Frunză verde măr domnesc, Pe dealul mănăstiresc. ȘEZ. I 48. – Variante: mînăstirésc, -eáscă (LIT. ANTIMONARHICĂ 148), (învechit) monastirésc, -eáscă (GANE, N. III 191), monăstirésc, -eáscă (ODOBESCU, S. I 339) adj.

MÎNĂSTIRÉSC, -EÁSCĂ adj. v. mănăstiresc.

MĂNĂSTIRÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de mănăstire; propriu mănăstirii. [Var. mânăstiresc] /mănăstire + suf. ~esc

mănăstiresc a. ce ține de o mănăstire: bunuri mănăstirești.

mînăstirésc, -eáscă adj. De mînăstire, al mînăstiriĭ, monastic: vĭața mînăstirească.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mânăstirésc v. mănăstirésc

mânăstirésc v. mănăstiresc

mănăstirésc/mânăstirésc adj. m., f. mănăstireáscă/ mânăstireáscă; pl. m. și f. mănăstiréști/mânăstiréști

mănăstirésc/mânăstirésc adj. m., f. mănăstireáscă/mânăstireáscă; pl. m. și f. mănăstiréști/ mânăstiréști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂNĂSTIRÉSC adj. 1. v. călugăresc. 2. călugăresc, monahal, monahicesc, (livr.) claustral. (Viață ~oasă.)

MĂNĂSTIRESC adj. (BIS.) 1. călugăresc, monahal, monahicesc, (înv.) îngeresc, monahic, monastic. (Cinul ~.) 2. călugăresc, monahal, monahicesc, (livr.) claustral. (Viață ~.)

Intrare: mânăstiresc
mânăstiresc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mănăstiresc
mănăstiresc adjectiv
adjectiv (A81)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mănăstiresc
  • mănăstirescul
  • mănăstirescu‑
  • mănăstirească
  • mănăstireasca
plural
  • mănăstirești
  • mănăstireștii
  • mănăstirești
  • mănăstireștile
genitiv-dativ singular
  • mănăstiresc
  • mănăstirescului
  • mănăstirești
  • mănăstireștii
plural
  • mănăstirești
  • mănăstireștilor
  • mănăstirești
  • mănăstireștilor
vocativ singular
plural
mânăstiresc adjectiv
adjectiv (A81)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânăstiresc
  • mânăstirescul
  • mânăstirescu‑
  • mânăstirească
  • mânăstireasca
plural
  • mânăstirești
  • mânăstireștii
  • mânăstirești
  • mânăstireștile
genitiv-dativ singular
  • mânăstiresc
  • mânăstirescului
  • mânăstirești
  • mânăstireștii
plural
  • mânăstirești
  • mânăstireștilor
  • mânăstirești
  • mânăstireștilor
vocativ singular
plural
monastiresc adjectiv
adjectiv (A81)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monastiresc
  • monastirescul
  • monastirescu‑
  • monastirească
  • monastireasca
plural
  • monastirești
  • monastireștii
  • monastirești
  • monastireștile
genitiv-dativ singular
  • monastiresc
  • monastirescului
  • monastirești
  • monastireștii
plural
  • monastirești
  • monastireștilor
  • monastirești
  • monastireștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)