2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mâglisi [At: MOXA, 381/23 /V: măng-, mag-, mig-, migliși, miclisi, migrisi / Pzi: ~esc / E: ns cf mâglă3] (Mun) 1-2 vtrp A (se) amăgi cu laude. 3 vt A măguli. 4 vr (D. câini; îf migrisi) A se gudura.

MÂGLISÍ, mâglisesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înșela pe cineva (cu promisiuni, lingușeli etc.); a măguli, a linguși. – Et. nec.

MÂGLISÍ, mâglisesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înșela pe cineva (cu promisiuni, lingușeli etc.); a măguli, a linguși. – Et. nec.

MÎGLISÍ, mîglisesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A linguși pe cineva spre a-l înșela; a amăgi, a păcăli. Eu nu te voi mîglisi de loc cu făgăduieli că o să dai numai și numai preste plăceri. ISPIRESCU, U. 23. S-a luat cu binișorul pe lîngă el; a-nceput să-l mîngiie și să-l mîglisească. CARAGIALE, O. III 37.

măglisésc v. tr. (cp. cu pol. machlowac, a amăgi, deși pare ngr.). Vest. Moxa. Amăgesc, înșel. – Azĭ (mîgl-): l-a mîglisit și l-a șutulit și l-a dus la tribunal de ĭ-a făcut o hîrtie (Br.-Voin. VR. 1907, 8, 220). La Stam. 331 mînglășitură, amăgitură.

mîglisésc, mînglășitúră, V. măglisesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mâglisí (a ~) (reg.) (mâ-gli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâglisésc, imperf. 3 sg. mâgliseá; conj. prez. 3 să mâgliseáscă

mâglisí vb. (sil -gli-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâglisésc, imperf. 3 sg. mâgliseá; conj. prez. 3 sg. și pl. mâgliseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂGLISÍ vb. v. ademeni, amăgi, flata, încânta, înșela, linguși, măguli, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

mîglisi vb. v. ADEMENI. AMĂGI. FLATA. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. LINGUȘI. MĂGULI. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

Intrare: mâglisit
mâglisit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâglisit
  • mâglisitul
  • mâglisitu‑
  • mâglisi
  • mâglisita
plural
  • mâglisiți
  • mâglisiții
  • mâglisite
  • mâglisitele
genitiv-dativ singular
  • mâglisit
  • mâglisitului
  • mâglisite
  • mâglisitei
plural
  • mâglisiți
  • mâglisiților
  • mâglisite
  • mâglisitelor
vocativ singular
plural
Intrare: mâglisi
  • silabație: -gli-
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mâglisi
  • mâglisire
  • mâglisit
  • mâglisitu‑
  • mâglisind
  • mâglisindu‑
singular plural
  • mâglisește
  • mâglisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mâglisesc
(să)
  • mâglisesc
  • mâgliseam
  • mâglisii
  • mâglisisem
a II-a (tu)
  • mâglisești
(să)
  • mâglisești
  • mâgliseai
  • mâglisiși
  • mâglisiseși
a III-a (el, ea)
  • mâglisește
(să)
  • mâglisească
  • mâglisea
  • mâglisi
  • mâglisise
plural I (noi)
  • mâglisim
(să)
  • mâglisim
  • mâgliseam
  • mâglisirăm
  • mâglisiserăm
  • mâglisisem
a II-a (voi)
  • mâglisiți
(să)
  • mâglisiți
  • mâgliseați
  • mâglisirăți
  • mâglisiserăți
  • mâglisiseți
a III-a (ei, ele)
  • mâglisesc
(să)
  • mâglisească
  • mâgliseau
  • mâglisi
  • mâglisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)