2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂGLISÍRE, mâglisiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a mâglisi și rezultatul ei; mâgliseală. – V. mâglisi.

MÂGLISÍRE, mâglisiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a mâglisi și rezultatul ei; mâgliseală. – V. mâglisi.

MÂGLISÍ, mâglisesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înșela pe cineva (cu promisiuni, lingușeli etc.); a măguli, a linguși. – Et. nec.

MÂGLISÍ, mâglisesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înșela pe cineva (cu promisiuni, lingușeli etc.); a măguli, a linguși. – Et. nec.

mâglisi [At: MOXA, 381/23 /V: măng-, mag-, mig-, migliși, miclisi, migrisi / Pzi: ~esc / E: ns cf mâglă3] (Mun) 1-2 vtrp A (se) amăgi cu laude. 3 vt A măguli. 4 vr (D. câini; îf migrisi) A se gudura.

MÎGLISÍ, mîglisesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A linguși pe cineva spre a-l înșela; a amăgi, a păcăli. Eu nu te voi mîglisi de loc cu făgăduieli că o să dai numai și numai preste plăceri. ISPIRESCU, U. 23. S-a luat cu binișorul pe lîngă el; a-nceput să-l mîngiie și să-l mîglisească. CARAGIALE, O. III 37.

măglisésc v. tr. (cp. cu pol. machlowac, a amăgi, deși pare ngr.). Vest. Moxa. Amăgesc, înșel. – Azĭ (mîgl-): l-a mîglisit și l-a șutulit și l-a dus la tribunal de ĭ-a făcut o hîrtie (Br.-Voin. VR. 1907, 8, 220). La Stam. 331 mînglășitură, amăgitură.

mîglisésc, mînglășitúră, V. măglisesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mâglisíre (reg.) (mâ-gli-) s. f., g.-d. art. mâglisírii; pl. mâglisíri

mâglisíre s. f. (sil. -gli-), g.-d. art. mâglisírii; pl. mâglisíri

mâglisí (a ~) (reg.) (mâ-gli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâglisésc, imperf. 3 sg. mâgliseá; conj. prez. 3 să mâgliseáscă

mâglisí vb. (sil -gli-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâglisésc, imperf. 3 sg. mâgliseá; conj. prez. 3 sg. și pl. mâgliseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂGLISÍRE s. v. ademenire, amăgire, flatare, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, lingușeală, lingușire, măguleală, măgulire, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare.

MÂGLISÍ vb. v. ademeni, amăgi, flata, încânta, înșela, linguși, măguli, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

mîglisi vb. v. ADEMENI. AMĂGI. FLATA. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. LINGUȘI. MĂGULI. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

mîglisire s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. FLATARE. ÎNȘELARE. ÎNȘELĂCIUNE. ÎNȘELĂTORIE. LINGUȘEALĂ. LINGUȘIRE. MĂGULEALĂ. MĂGULIRE. MOMIRE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLIRE. PĂCĂLIT. PROSTIRE. PROSTIT. TRIȘARE.

Intrare: mâglisire
mâglisire substantiv feminin
  • silabație: mâ-gli- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâglisire
  • mâglisirea
plural
  • mâglisiri
  • mâglisirile
genitiv-dativ singular
  • mâglisiri
  • mâglisirii
plural
  • mâglisiri
  • mâglisirilor
vocativ singular
plural
Intrare: mâglisi
  • silabație: mâ-gli-si info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mâglisi
  • mâglisire
  • mâglisit
  • mâglisitu‑
  • mâglisind
  • mâglisindu‑
singular plural
  • mâglisește
  • mâglisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mâglisesc
(să)
  • mâglisesc
  • mâgliseam
  • mâglisii
  • mâglisisem
a II-a (tu)
  • mâglisești
(să)
  • mâglisești
  • mâgliseai
  • mâglisiși
  • mâglisiseși
a III-a (el, ea)
  • mâglisește
(să)
  • mâglisească
  • mâglisea
  • mâglisi
  • mâglisise
plural I (noi)
  • mâglisim
(să)
  • mâglisim
  • mâgliseam
  • mâglisirăm
  • mâglisiserăm
  • mâglisisem
a II-a (voi)
  • mâglisiți
(să)
  • mâglisiți
  • mâgliseați
  • mâglisirăți
  • mâglisiserăți
  • mâglisiseți
a III-a (ei, ele)
  • mâglisesc
(să)
  • mâglisească
  • mâgliseau
  • mâglisi
  • mâglisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mâglisire

etimologie:

  • vezi mâglisi
    surse: DEX '98 DEX '09

mâglisi

etimologie: