3 definiții pentru mâc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mâc [At: AGÂRBICEANU, L. T. 55 / Pl: (4) ~uri / E: fo cf ger Muck, mg mukk „mârâit de supărare”] ((Reg) 1 sn (Îe) A nu zice nici ~ A tăcea. 2 av (Îe) A tăcea ~ A nu scoate o vorbă. 3 av (Îae) A nu răspunde la o întrebare. 4 i Taci! 5 (Îe) Nu poate nimeni să scoată -ul din țară Nu se poate împăca nimeni cu de-a sila.

mîc interj. (rudă pin sunet cu bg. ni vyk, ni gyk, nicĭ cîr, nicĭ mîr. V. mîlc). A nu zice nicĭ mîc, a nu crîcni, a nu zice nicĭ cîr, nicĭ mîr, a tăcea molcom. V. mîr, pis.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mâc, mấcuri, s.n. (reg.) 1. necaz, mânie, ură mocnită. 2. (în expr.) a nu zice (a tăcea) mâc = a tăcea chitic.

Intrare: mâc
mâc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.