MĂRIÚȚĂ s. f. I. 1. (Entom. ; Transilv. și Bucov. ; și în sintagma măriuța popii) Buburuză (Coccinella septempunctata). Cf. PONTBRIANT, D., DDRF, ȘĂINEANU, D. U., BARCIANU,: ALEXI, W., CADE, SCRIBAN, D. Dintre toate numirile cîte i le dau românii din Bucovina acestui insect, cea mai râspîndită și mai auzită este numirea buburuză și măriuță. MARIAN, INS. 107, i cf. 37, 106, 108, 424, ALR I 1889/69, 80, 90, 93, 94, 96, 178, 290, 305, 308. Măriuță , măriuță, indi-i zbura acle [= acolea] ti[-i] mărita. ALR II 4366/64, cf. 4366/95,105, 172. Măriuța popi[i], du-te-n țară și te-nsoară. ib. 4366/182. 2. (Zool. ; Transilv.) Nevăstuică (Mustela nivalis). ARH. FOLK. V, 158, cf. ALR I 1 173/96. Am văzut multe măriuțe pe la șură. CV 1952, nr. 4, 33, cf. com din LUPȘA-ABRUD. 3. (Iht. ; regional) Zvîrlugă (Cobitis taenia taenia). Cf. DAMÉ, T. 127, ȘĂINEANU, D. U. 4. (Prin nordul Mold. și Bucov.) Mai² cu care se stîrnește peștele (de sub maluri) pentru a putea fi pescuit. Cf. ANTIPA, P. 104, 138, 147. II. (Mold.) Numele unui dans popular ; melodia după care se execută acest dans. Ne cînta din fluier: doina, care te umple de fiori, corăbiasca, măriuța. . ., de jucam pînă ce asudau podelele și ne sărea talpele de la ciubote. CREANGĂ, A. 82, cf. PAMFILE, J. II, 153, H I 85. – Pronunțat: -ri-u-. - – Pl.: măriuțe. Cf. n. pr. M ă r i u ț a.