mătăcină sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 196 / V: (reg) matecină, maticină, matocină, măcicină, ~ne, ~ciune (Pl: ~ciuni), ~ăgină, mătroșină, măță~, motă~, motocină, mutăciune / Pl: ~ne / E: bg матичина, srb matočina] 1 (Șîc ~ciune-moldovenească, ~ciune-turcească) Plantă erbacee meliferă, originară din Siberia orientală, cu flori albastre sau albe care formează spic și cu frunzele aromate, utilizate la prepararea apei de melisă Si: (rar) bosioc-de-munte, busuiocu-stupului, melisă (2), (reg) roiniță (Dracocephalum Molavica). 2 (Bot; reg) Roiniță (Melissa officinalisi). 3 (Bot; Ban) Mătasea (12)-broaștei. 4 (Reg) Ouă de broască Si: (reg) mărgele.