măiestrie¹ sf [At: PSALT. HUR. 65716 / V: (pop) măistrie / Pl: ~ii / E: măiestru + -ie] 1 (Înv) Știință ascunsă. 2 (Înv) Calitate de a pătrunde tainele. 3 (Înv) Har divin. 4 (Pgn) Înțelepciune. 5 Vrăjitorie. 6 Pricepere deosebită Si: artă, dibăcie, iscusință, talent. 7 (Pex) Procedeu, îndeletnicire, profesie, domeniu de activitate care cere pricepere deosebită. 8 (Îlaj) Cu ~ Priceput. 9 Artă, pricepere cu care este realizată o lucrare. 10 (Îvp, ccr; lpl) Obiect care denotă iscusință sau meșteșug în execuție. 11 (Îvp, ccr, lpl) Unealtă, mecanism, aparat etc. ingenios Si: meșterie (4). 12 (Înv; pgn) Lucru executat de cineva. 13 (Spc) Cursă de prins animale. 14 (Înv; mpl) Uneltire.