23 de definiții pentru lănțug

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂNȚUG, lănțuguri, s. n. (Pop.) Lanț (1); lănțișor. [Var.: lănțuc, lanțug s. n.] – Din ucr. lancuh.

lănțug sn [At: VARLAAM, C. 208 / V: (reg) lan~, lanțuh, lanțuv, (îrg) ~uh, (îvr) ~uv / Pl: ~uri și ~uge / E: ucr ланцух, pn lańcuch] 1-9 (Pfm; înv) Lanț (1, 8-10, 25-29). 10 (Reg) Căpăstru al teicii de la moară. 11 (Reg) Curea cu care se leagă clopotul. 12-23 (Asr; șhp) Lănțișor (1-12). 24 (Ban) Laț1 (1) din păr de cal, pentru prins păsări.

lănțúg n., pl. urĭ și e (rus. dial. lancúg, pol. rut. lancuh, d. germ. *lannzug, șiru lanțuluĭ. Bern. V. lanț). Lanț de legat un cîne, o poartă. – În jud. Olt lănțuș, în Bz. lănțic. Vechĭ lanțug, pl. je; lanțuh, pl. șe; dim. lanțujel, pl. e.

lănțuc sn [At: ARDELEANU, D. 67 / Pl: ~uri / E: lanț + -uc] 1-12 (Rar; șhp) Lănțișor (1-12).

LANȚUG, lanțuguri, s. n. (Pop.) Lanț (1); lănțișor. [Var.: lănțuc, lănțug s. n.] – Din ucr. lancuh.

LĂNȚUC s. n. v. lanțug.

LANȚUG, lanțuguri, s. n. 1. Lănțișor (1). Cîinii trăgeau de lanțuguri, neliniștiți. SADOVEANU, O. III 360. Un urs legat cu lanțug de-un stîlp. ALECSANDRI, T. 1296. 2. Lănțișor (2). Înfășurîndu-și în pripă pe după gît lanțugul de aur. SADOVEANU, O. VII 46. – Variantă: lănțuc (PORUMBACU, P. 63, ARDELEANU, D. 67) s. n.

LANȚUG ~uri n. pop. Lanț mare folosit în gospodărie pentru a lega animalele, la fântâni etc. /<ucr. lancuh

lanțug n. 1. lanț mare: poarta cu lanțuguri o lega POP.; 2. lănțișor; lănțuge de aur. [Rus. dial. LANȚUGŬ].

lanțúg, -úh, -ujél, V. lănțug.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lănțug s. n., pl. lănțuguri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LANȚUG s. v. lanț, lănțișor.

Intrare: lănțug
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lănțug
  • lănțugul
  • lănțugu‑
plural
  • lănțuguri
  • lănțugurile
genitiv-dativ singular
  • lănțug
  • lănțugului
plural
  • lănțuguri
  • lănțugurilor
vocativ singular
plural
lănțuh
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lanțuh
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lanțujel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lanțuv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lanțug
  • lanțugul
  • lanțugu‑
plural
  • lanțuguri
  • lanțugurile
genitiv-dativ singular
  • lanțug
  • lanțugului
plural
  • lanțuguri
  • lanțugurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lănțuc
  • lănțucul
  • lănțucu‑
plural
  • lănțucuri
  • lănțucurile
genitiv-dativ singular
  • lănțuc
  • lănțucului
plural
  • lănțucuri
  • lănțucurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lănțug, lănțugurisubstantiv neutru

  • 1. popular Lanț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cîinii trăgeau de lanțuguri, neliniștiți. SADOVEANU, O. III 360. DLRLC
    • format_quote Un urs legat cu lanțug de-un stîlp. ALECSANDRI, T. 1296. DLRLC
    • format_quote Înfășurîndu-și în pripă pe după gît lanțugul de aur. SADOVEANU, O. VII 46. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.