2 intrări
13 definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LUSTRUITOR, -OARE, lustruitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care efectuează operația de lustruire. 2. S. n. Instrument confecționat din oțel sau din bronz cromat, cu mâner de lemn, care servește în legătorie la lustruirea legăturilor de piele. [Pr.: -iru-i-] – Lustrui + suf. -tor.
lustruitor, ~oare [At: COSTINESCU / V: (reg) ~rător[1] / Pl: ~i, ~oare / E: lustrui + -tor] 1-2 a, smf (Persoană) care lustruiește (1). 3 sn Unealtă cu care se dă lustru2 (1) Si: polizor. corectat(ă)
- În original, accentuat greșit: ~rător; am corectat accentul potrivit cu forma cuv. în trimiterea coresp. — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LUSTRUITOR, -OARE, lustruitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care efectuează operația de lustruire. 2. S. n. Instrument confecționat din oțel sau din bronz cromat, cu mâner de lemn, care servește în legatorie la lustruirea legăturilor de piele. [Pr.: -tru-i-] – Lustrui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
LUSTRUITOR, -OARE, lustruitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu lustruirea diferitelor obiecte; (rar) lustragiu. S-a mutat aci... lustruitorii de pantofi și de iminei. CAMIL PETRESCU, O. II 387. – Pronunțat: -tru-i-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LUSTRUITOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană specializată în lucrări de lustruire. ~ de mobilă. /a lustrui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lustrător, ~oare smf vz lustruitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lustrurător, ~oare smf, a vz lustruitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lustruitor2 (persoană) (desp. -tru-i-) s. m., pl. lustruitori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lustruitor1 (obiect) (desp. -tru-i-) s. n., pl. lustruitoare corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lustruitor1 (persoană) (-tru-i-) s. m., pl. lustruitori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lustruitor2 (obiect) (-tru-i-) s. n., pl. lustruitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lustruitor (persoană) s. m., pl. lustruitori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lustruitor (obiect) s. n., pl. lustruitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: lus-tru-i-tor
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
- silabație: lus-tru-i-tor
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
lustruitor, lustruitorisubstantiv masculin lustruitoare, lustruitoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care efectuează operația de lustruire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- S-a mutat aci... lustruitorii de pantofi și de iminei. CAMIL PETRESCU, O. II 387. DLRLC
- 1.1. Lustragiu. DLRLCsinonime: lustragiu
-
etimologie:
- Lustrui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09
lustruitor, lustruitoaresubstantiv neutru
- 1. Instrument confecționat din oțel sau din bronz cromat, cu mâner de lemn, care servește în legătorie la lustruirea legăturilor de piele. DEX '09
etimologie:
- Lustrui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09