7 definiții pentru lunaut


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUNAÚT, lunauți, s. m. (Livr.) Explorator al Lunii; selenaut. [Pr.: -na-ut] – De la Lună (după astronaut, cosmonaut).

LUNAÚT, lunauți, s. m. (Livr.) Explorator al Lunii; selenaut. [Pr.: -na-ut] – De la Lună (după astronaut, cosmonaut).

lunaut sm [At: L. ROM. 1970, 266 / P: ~na-ut / Pl: ~uți / E: lună cf astronaut, cosmonaut] (Liv) Explorator al lunii Si: selenaut.

LUNAÚT s.m. (Liv.) Navigator pe lună; selenaut. [Pron. -na-ut. / et. incertă].

LUNAÚT s. m. selenaut. (< fr. lunaute, engl. lunaut)

lunaút s. m. (astr.) Persoană care alunizează ◊ „La bordul ei se află trei astronauți veterani [...] aspiranți la ademenitorul titlu de «lunaut». Mag. 26 VII 69 p. 3 (din lună + -naut, după modelul lui cosmonaut; cf. fr. lunaute, engl. lunanaut; BD 1967, DMN 1969; v. Guțu Romalo C.G. 233, Graur C. 20; DN3)

LUNAÚT ~ți m. Navigator pe Lună; selenaut. /<fr. lunaute


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: lunaut
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lunaut
  • lunautul
  • lunautu‑
plural
  • lunauți
  • lunauții
genitiv-dativ singular
  • lunaut
  • lunautului
plural
  • lunauți
  • lunauților
vocativ singular
  • lunautule
  • lunaute
plural
  • lunauților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lunaut

etimologie:

  • de la Lună (după astronaut, cosmonaut).
    surse: DEX '09 DEX '98