2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUMINATOR, luminatoare, s. n. Panou translucid sau transparent care înlocuiește o porțiune dintr-un perete, dintr-un plafon sau din învelitoarea unui acoperiș în scopul asigurării iluminării naturale a unei încăperi. [Var.: (pop.) luminător s. n.] – Lumina + suf. -tor. Cf. rus. liuminator.

LUMINATOR, luminatoare, s. n. Panou translucid sau transparent care înlocuiește o porțiune dintr-un perete, dintr-un plafon sau din învelitoarea unui acoperiș în scopul asigurării iluminării naturale a unei încăperi. [Var.: (pop.) luminător s. n.] – Lumina + suf. -tor. Cf. rus. liuminator.

luminator sn [At: IOANOVICI, TEHN. 186 / V: (pop) ~năt~ / Pl: ~oare / E: lumina + -tor cf rs (ил)люминатор] Panou translucid sau transparent care înlocuiește o porțiune dintr-un perete, dintr-un plafon sau din învelitoarea unui acoperiș în scopul iluminării naturale a unei încăperi Si: (rar) lucernariu.

LUMINATOR s.n. Panou transparent sau translucid care înlocuiește o porțiune dintr-un acoperiș ori plafon, permițînd iluminarea unei încăperi. [Cf. rus. liuminator].

LUMINATOR s. n. panou transparent sau translucid montat într-un acoperiș ori plafon, care permite iluminarea unei încăperi. (după rus. liuminator)

LUMINĂTOR2, -OARE, luminători, -oare, adj. Care luminează, care emite lumină. – Lumina + suf. -ător.

LUMINĂTOR2, -OARE, luminători, -oare, adj. Care luminează, care emite lumină. – Lumina + suf. -ător.

LUMINĂTOR1 s. n. v. luminator.

luminător2, ~oare [At: PSALT. (1651), ap. GCR I, 154/20 / V: (înv) ~iu a / Pl: ~i, ~oare / E: lumina + -tor] 1 a Care luminează (1). 2 sf (Bis; înv; îs) Lumina cea în trei ~toare Sfânta Treime. 3 smf (Fig) Persoană care învață, călăuzește etc.

luminătoriu, ~oare a vz luminător

LUMINĂTOR1, luminătoare, s. n. Porțiune din învelitoarea unui acoperiș sau dintr-un plafon, alcătuită din ochiuri de geam montate într-un schelet, pentru a permite sau a mări luminarea unei încăperi cu lumină directă. – Variantă: luminator s. n.

LUMINĂTOR2, -OARE, luminători, -oare, adj. Care luminează, care emite lumină (I 1). Acest foc s-a făcut repede călduros și luminător. MACEDONSKI, O. IV 115. Lumină luminătoare, Răsai mai strălucitoare! SEVASTOS, C. 53.

LUMINĂTOR ~oare n. Geam sau panou transparent în acoperișul sau în plafonul unei clădiri, pentru asigurarea iluminării naturale a unei încăperi. /lumină + suf. ~tor

luminător a. și m. 1. care luminează; 2. corp luminos: luminători ca soarele și luna EM.

luminătór, -oáre adj. Care luminează. S. m. Ochĭ: te urmăresc luminătoriĭ (Em.). S. n., pl. oare. Fereastră făcută numaĭ ca să pătrundă lumina, dar să nu se deschidă p. ventilare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

luminator (panou transparent) s. n., pl. luminatoare

!luminator (panou transparent) s. n., pl. luminatoare

luminător (care luminează) adj. m., s. m., pl. luminători; adj. f., s. f. sg. și pl. luminătoare

luminător (care luminează) adj. m., s. m., pl. luminători; adj. f., s. f. sg. și pl. luminătoare

luminător adj. m., s. m. ((cel) care luminează), pl. luminători; f. sg. și pl. luminătoare

luminător (panou transparent) s. n., pl. luminătoare

Intrare: luminator
luminator substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luminator
  • luminatorul
  • luminatoru‑
plural
  • luminatoare
  • luminatoarele
genitiv-dativ singular
  • luminator
  • luminatorului
plural
  • luminatoare
  • luminatoarelor
vocativ singular
plural
luminător2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luminător
  • luminătorul
  • luminătoru‑
plural
  • luminătoare
  • luminătoarele
genitiv-dativ singular
  • luminător
  • luminătorului
plural
  • luminătoare
  • luminătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: luminător
luminător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luminător
  • luminătorul
  • luminătoru‑
  • luminătoare
  • luminătoarea
plural
  • luminători
  • luminătorii
  • luminătoare
  • luminătoarele
genitiv-dativ singular
  • luminător
  • luminătorului
  • luminătoare
  • luminătoarei
plural
  • luminători
  • luminătorilor
  • luminătoare
  • luminătoarelor
vocativ singular
plural
luminătoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

luminator, luminatoaresubstantiv neutru

  • 1. Panou translucid sau transparent care înlocuiește o porțiune dintr-un perete, dintr-un plafon sau din învelitoarea unui acoperiș în scopul asigurării iluminării naturale a unei încăperi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • Lumina + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 NODEX
  • cf. limba rusă liuminator DEX '09 DEX '98 DN

luminător, luminătoareadjectiv

  • 1. Care luminează, care emite lumină. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Acest foc s-a făcut repede călduros și luminător. MACEDONSKI, O. IV 115. DLRLC
    • format_quote Lumină luminătoare, Răsai mai strălucitoare! SEVASTOS, C. 53. DLRLC
etimologie:
  • Lumina + sufix -ător. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.