10 definiții pentru luare-aminte

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUARE, luări, s. f. Acțiunea de a (se) lua.Luare-aminte= atenție, grijă. Luare de cuvânt = vorbire în public. [Pr.: lu-a-] – V. lua.

luare sf [At: CORESI, EV. 443/8 / V: (înv) loa~, luoa~, luore / Pl: luări / E: lua] 1 Prindere. 2 Apucare. 3 Adoptare. 4 (Îs) ~ de poziție (sau de atitudine) Adoptare a unei atitudini hotărâte în legătură cu o persoană, o idee etc. 5 Îmbolnăvire contagioasă Si: luat1 (4). 6 Înlăturare. 7 Luătură (1). 8 (Îs) ~ de sânge Operație prin care se scoate cuiva sânge dintr-o venă. 9 (Trs; înv) Excepție. 10 Transportare a cuiva dintr-un loc sau situație și punere într-un alt loc sau situație Si: luat1 (5). 11 (Înv; îs) ~ la miliție (sau la armată] Recrutare. 12-13 Însușire (prin mijloace legale sau) în mod abuziv Si: luat1 (6-7). 14 (Îs) ~ în posesiune Manifestare a dreptului de proprietate Si: luat1 (8). 15 Dobândire. 16 (Îs) ~ de mită Primire de către cineva, funcționar public, demnitar etc. a unei sume de bani, sau a unor avantaje materiale necuvenite, în schimbul unor servicii ilegale sau pentru care a fost deja plătit Si: luat1 (9). 17 Contractare a unei boli contagioase Si: îmbolnăvire, luat1 (10). 18 (Îvp) Voioșie. 19 (Îvp) Poftă. 20 (Îvp) Distracție. 21 (Îe) ~ în considerare (sau în considerație) Atenție acordată unei circumstanțe, punctului de vedere al cuiva etc. 22 (Înv; îc) ~-înainte Pornire puternică. 23 (Înv; îae) Lipsă de obiectivitate. 24c) ~-aminte Băgăre de seamă Si: observare. 25 (Îac) Punct de vedere Si: considerent. 26 Preluare. 27 Prelevare de organe, țesuturi etc. 28 Curățare a murdăriei, a petelor etc. 29 Cucerire a unui oraș, a unei țări etc. 30 Primire. 31 Percepere de biruri, taxe, impozite etc.

LUARE s. f. Acțiunea de a (se) lua.Luare-aminte = atenție, grijă. [Pr.: lu-a-] – V. lua.

AMINTE adv. (Numai în expr.) A(-și) aduce aminte = a (-și) aminti. Aducîndu-mi... aminte de petrecerile mele la bunicul... am rostit o vorbă care îmi plăcea. SADOVEANU, N. F. 5. Ia adu-ți aminte ce ți-am spus odată. CREANGĂ, P. 168. Ea trebui de el în somn Aminte să-și aducă. EMINESCU, O. I 171. Aduc aminte romînilor una din faptele cele mai strălucite ale luptei părinților lor pentru libertate. BĂLCESCU, O. I 193. A lua aminte = a ține seamă de ceva, a lua în considerare, a nu trece cu vederea, a considera. Dar cum puteam, ochi avînd, să nu văz, văzînd să nu iau aminte, luînd aminte să nu aseamăn, asemănînd să nu judec binele și să nu pohtesc a-l face arătat compatrioților mei? GOLESCU, Î. 20. Stăpîna mea, ia aminte Că cîntările-s cuvinte între inimi despărțite. CONACHI, P. 191. A lua aminte la ceva = a) a fi atent la ceva, a băga de seamă. El își căuta de drum în treaba lui, fără să ia aminte la cele ce tot spuneau fetele. ISPIRESCU, L. 62; b) a observa cu atenție, a se uita bine, a cerceta. Dete cîteva tîrcoale curții împărătești și luă aminte la toate amănunturile. ISPIRESCU, L. 75. A-i fi (cuiva) aminte (de ceva) = (mai ales în construcții negative) a avea chef (de ceva). Nu mi-e aminte de petreceri. ◊ Compuse: aducere-aminte = amintire. Dureroasele aduceri-aminte cădeau ca niște ace care... mă umpleau de venin. VLAHUȚĂ, O. A. 149. Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri. EMINESCU, O. I 107. Fapta [lui Mihai Viteazul la Călugăreni] este vrednică de toată aducerea-aminte. BĂLCESCU, O. I 26; luare-aminte = atenție, grijă. Mezinul Jderilor a prins a fi cu luare-aminte. SADOVEANU, F. J. 524. Gheorghiță urmărea cu mare luare-aminte toate vorbele și purtările maică-sa. SADOVEANU, B. 101. Așa a aflat însă [Zaharia] că satul lui de la poalele munților poate opri luarea-aminte a unor cărturari veniți să-l caute. C. PETRESCU, R. DR. 34. Din buzunarul vestei scoase o periuță cu o oglingioară, își potrivește mustața, sprîncenele – se examinează cu luare-aminte. VLAHUȚĂ, O. A. 212. Ascultă, rogu-te, cu luare-aminte. CARAGIALE, O. III 48.

LUARE s. f. Acțiunea de a lua; apucare a unui obiect, însușire a unui bun. ◊ Luare în posesie = aducere în posesie a unui bun. Strîngerea fu puternică și implacabilă, ca o luare în posesiune. C. PETRESCU, Î. II 223. Luare în considerare = faptul de a-și fixa atenția asupra unui lucru care merită să fie cercetat, examinat, discutat. Luare-aminte v. aminte. Luare de măsuri = emiterea unor dispoziții, ordine.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

*luare-aminte [re-a pron. re-a în tempo lent, rea în tempo rapid] (lu-a-) loc. s. f., art. luarea-aminte, g.-d. art. luării-aminte

luare-aminte s.f. (sil. lu-a-) [-re-a- pron. -re-a- în tempo lent, -rea- în tempo rapid], art. luarea-aminte, g.-d. art. luării-aminte

!luare aminte/(în tempo rapid) luare-aminte (desp. lu-a-) loc. s. f., art. luarea aminte / (în tempo rapid) luarea-aminte, g.-d. art. luării aminte/luării-aminte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LUARE s. 1. apucare, prindere, prins. (~ obiectului cu mîna.) 2. înhățare, înșfăcare, prindere, (fam. fig.) umflare. (~ cuiva de gît.) 3. achiziționare, cumpărare, cumpărat, procurare, tîrguire, (înv.) scumpărătoare. (~ celor necesare de la magazin.) 4. (JUR.) confiscare, sechestrare. (~ averii cuiva.) 5. cucerire, ocupare, ocupație, (franțuzism înv.) conchetă. (~ Griviței.) 6. încasare, primire. (După ~ retribuției.) 7. obținere. (După ~ licenței.) 8. luare-aminte = atenție, curiozitate, interes, (înv.) perierghie, privire. (I-a stîrnit ~.)

Intrare: luare-aminte
  • silabație: lu-a- info
  • pronunție: lu-a-re-, lu-a-rea-
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luare-aminte
  • luarea-aminte
plural
genitiv-dativ singular
  • luări-aminte
  • luării-aminte
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

luare-amintesubstantiv feminin

  • 1. Atenție, grijă. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Mezinul Jderilor a prins a fi cu luare-aminte. SADOVEANU, F. J. 524. DLRLC
    • format_quote Gheorghiță urmărea cu mare luare-aminte toate vorbele și purtările maică-sa. SADOVEANU, B. 101. DLRLC
    • format_quote Așa a aflat însă [Zaharia] că satul lui de la poalele munților poate opri luarea-aminte a unor cărturari veniți să-l caute. C. PETRESCU, R. DR. 34. DLRLC
    • format_quote Din buzunarul vestei scoase o periuță cu o oglingioară, își potrivește mustața, sprîncenele – se examinează cu luare-aminte. VLAHUȚĂ, O. A. 212. DLRLC
    • format_quote Ascultă, rogu-te, cu luare-aminte. CARAGIALE, O. III 48. DLRLC
  • comentariu pronunție; pronunțat -re-a- este pronunțat re-a în tempo lent, rea în tempo rapid. DOOM 2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic