2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

luști vt [At: BÎRLEA, C. P. II, 56 / Pzi: ~tesc / E: ucr лущити] (Reg) A desprinde grăunțele de porumb de pe știulete.

lușcă sf [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~ște / E: nct] (Bot; Trs) 1 Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lineare, flori mari verzui pe dinafară și albe în interior Si: găinușă (22) (Ornithogalum boucheanum). 2 Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lungi și cu flori alburii (Ornithogalum pyrenaicum). 3 Planta Ornithogalum narbonense. 4 Bălușcă Si: ceapa-ciorii (21), găinușă (14) (Ornithogalum umbellatum). 5 (Lpl) Ghiocel (3) (Leucojum aestivum).

lúșcă f., pl. ște și ștĭ (vsl. rus. *lučka, dim. d. lukŭ, ceapă, care vine d. vgerm. *luk, ngerm. lauch, praz). Bălușcă, o plantă liliacee cu care țărancele (Suceava) văpsesc oŭăle în galben (ornithogálum). Pl. Omătuțe.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

luștí, vb. tranz. – (reg.) A desface boabele de porumb de pe cocean; „operația se făcea manual, prin apăsarea unui cocean pe boabele de pe cucuruz sau cu piua de lușt’it mălai” (Dăncuș, 1986: 45); a desfăca, micura. (Doar în nordul Maramureșului, cf. ALR, 1956: 115). Termen specific subdialectului maramureșean (Farcaș, 2009: 155). – Din ucr. lușiti (MDA).

luștí, vb. tranz. – A desface boabele de porumb de pe cocean; „operația se făcea manual, prin apăsarea unui cocean pe boabele de pe cucuruz, sau cu piua de lușt’it mălai” (Dăncuș 1986: 45); a desfăca. Termenul e atestat doar în nordul Maramureșului (ALR 1956: 115). – Din ucr. lușiti (MDA).

lúșcă, s.f. – 1. (bot.) Floare de primăvară, asemănătoare cu ghiocelul (Leucojum vernum); ghiocei bogați, luște, lușcuțe (Borza, 1968: 99). 2. (cu val. adjectivală) Oaie cu lâna albă (Latiș, 1993). – Et. nec. (MDA); din vsl., rus. lučka, dim. din lukǔ „ceapă” < vgerm. *luk, ngerm. lauch „praz” (Scriban).

lúșcă, s.f. – 1. (bot.) Floare de primăvară, asemănătoare cu ghiocelul (Leucojum vernum); ghiocei bogați, luște, lușcuțe (Borza 1968: 99). 2. (adj.) Oaie cu lâna albă (Latiș 1993). – Et. nec. (MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ORNITHOGALUM L., LUȘCĂ, fam. Liliaceae. Gen originar din Europa, Asia și Africa, pînă la 105 specii, erbacee, vivace, bulboase. Flori (perigon cu 6 foliole libere) mari, parfumate, verzi pe dinafară, albe în interior, după înflorire devin în întregime albe, pedunculate, dispuse în formă de racem terminal. Frunze liniare, întregi, canaliculate. Bulb alb, piriform. Fruct, capsulă.

Intrare: luști
luști
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: lușcă
lușcă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lușcă
  • lușca
plural
  • luște
  • luștele
genitiv-dativ singular
  • luște
  • luștei
plural
  • luște
  • luștelor
vocativ singular
plural
lușcă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F50)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lușcă
  • lușca
plural
  • luști
  • luștile
genitiv-dativ singular
  • luști
  • luștii
plural
  • luști
  • luștilor
vocativ singular
plural

lușcă

etimologie: