2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

luător, ~oare [At: CORESI, EV. 344/1 / V: lăut~, luâtoriu, luot~, (înv) luotoriu / Pl: ~i, ~oare / E: lua] (Înv) 1 a (Udp „de”) Care primește. 2 a Hoț. 3 a (Îs) ~ în râs Batjocoritor. 4 a (Îc) ~-aminte Atent. 5 sm Sprijin. 6 sm (Reg) Cumpărător de vite. 7 smfp (Mar; în superstiții) Demoni. 8 sf Găleată.

luotor[1], ~oare a vz luător corectată

  1. În original, incorect accentuat: luotor LauraGellner

LUĂTÓR, -OÁRE, luători, -oare, adj. (Rar, în expr.) Luător în rîs = om care își bate joc de alții. Auzise că unii dintr-înșii sînt limbuți... luători în rîs și înfumurați. ISPIRESCU, L. 246.

Intrare: luătoare
luătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luătoare
  • luătoarea
plural
  • luătoare
  • luătoarele
genitiv-dativ singular
  • luătoare
  • luătoarei
plural
  • luătoare
  • luătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: luător (adj.)
luător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luător
  • luătorul
  • luătoru‑
  • luătoare
  • luătoarea
plural
  • luători
  • luătorii
  • luătoare
  • luătoarele
genitiv-dativ singular
  • luător
  • luătorului
  • luătoare
  • luătoarei
plural
  • luători
  • luătorilor
  • luătoare
  • luătoarelor
vocativ singular
plural
luotor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
luotoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

luător (adj.) luătoare luotor luotoriu

  • 1. rar expresie Luător în râs = om care își bate joc de alții.
    exemple
    • Auzise că unii dintr-înșii sînt limbuți... luători în rîs și înfumurați. ISPIRESCU, L. 246.
      surse: DLRLC

etimologie: