lovitor, ~oare [At: CANTEMIR, IST. 262 / V: (înv) ~iu a / Pl: ~i, ~oare / E: lovi + -tor] 1 sm (Reg) Țintaș. 2 a (Îrg) Care izbește cu putere. 3 a (Îrg; fig) Care aduce un prejudiciu. 4 a (Îrg; pex) Dăunător. 5 a (Îrg; pex) Nefavorabil. 6 a (Îrg; fig) Care impresionează puternic Si: izbitor. 7 sf (Înv) Accent al unui cuvânt.