Clavija longifolia (Jacq.) Mez (syn. C. ornata Don; Theophrasia longifolia Jacq.). Specie cu flori galbene, parfumate, dispuse în ciorchini pendenți. Frunze în buchet (0,35-0,55 m lungime), pieloase, spatulate, pețiolate, dentate, cu spini. Arbuști (cca 4 m înălțime) neramificați.

Debregeasia longifolia (Burm.) Wedd. (syn. B. velutina Gaudich.). Specie cu frunze (cca 17 cm lungime) lanceolate sau lunguieț-lanceolate, cu vîrf ascuțit, dentate, pe partea inferioară pîsloase, pe cea superioară verzi-închis, aspre și zbîrcite. Tufă (1-3 m înălțime) cu ramuri aspru-păroase.

Eulophia longifolia Schlechter (syn. E. woodfordii Rolfe). Specie care înflorește toamna. Flori numeroase, așezate pe un peduncul înalt de1,5 m, petalele interioare mai late decît ceie exterioare, verzi, vîrf bont, cele exterioare lanceolate, verzi, labei cu lobii laterali scurți, rotunjiți, lobul central oval, violet și vîrf bont. Frunzele (cca 1,20 m lungime) pornesc din pseudobulbi.

Heliophila longifolia L. Specie anuală. Înflorește vara. Flori albastre sau albe cu centrul galben. Frunze liniare pe tulpini ramificate, înalte de 3,0-45 cm.

Knautia longifolia (Waldst. et Kit.) Koch (syn. Scabiosa longifolia Waldst. et Kit.). Specie care înflorește vara. Flori purpur-violete, rar albe, dispuse în calatidii, lung-pedunculate, foliolele involucrului ovat-lanceolate cu peri pe margine. Frunze lanceolate, întregi, nedentate, glabre. Plante erbacee, perene, cu tulpină înaltă pînă la 0,85 m, erectă, înfrunzită, acoperită cu sete și peri scurți.

Mentha longifolia (L.) Huds. Specie cu flori (caliciul păros-campanulat cu dinții subulați, bracteele liniare, nervurile simple), în verticile cu pediceli păroși, reunite în spic cilindric. Plantă erbacee, perenă, cenușie-pubescentă.

Morina longifolia Wall. Specie care înflorește vara. Flori (sepale crestate, nespinoase, 2 stamine fertile, stamine mai scurte decît petalele), albe, cînd se deschid devin roz-roșii, în lungimea spicului, în buchete îndepărtate, formînd un spic lung. Frunze îngust-lanceolate, dentate, spinoase, obișnuit glabre. Plantă perenă, pînă la 1 m înălțime.

Pteris longifolia L. Specie cu frunze alungit-ovate, simplu-penate, 65-75 cm lungime, 8-12 cm lățime, cu pețioli galbeni-verzi, erecți, cu solzi liniari. Segmentele distanțate pe fiecare parte cîte 20-30, liniar-lanceolate, needentate, glabre, cu vîrf ascuțit, nervuri de regulă bifurcate.

Saxifraga longifolia Lap. Specie care înflorește vara. Flori mici, albe, stelate, dispuse în panicule lungi pînă la 0,50 m, ramificate. Frunze dispuse în rozete mari, înalte pînă la 15 cm, argintii.

Stenoglottis longifolia Hook. f. Specie care înflorește toamna. Flori violete, rar albe, dispuse într-un ciorchine dens, pe un peduncul înalt de cca 0,50 m. Frunze fără pete.

Veronica longifolia L. Specie care înflorește vara. Flori albastre-lila, solitare, în axa frunzelor sau în spice dense sau raceme. Frunze, obișnuit, cîte 3-4 în verticil, uneori opuse, lanceolate. Plantă perenă, pînă la 1,25 m înălțime.