13 definiții pentru logician

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOGICIAN, -Ă, logicieni, -e, s. m. și f. Persoană care cunoaște temeinic logica; specialist în logică; p. ext. persoană care judecă cu metodă, cu rigoare, urmând regulile logicii. [Pr.: -ci-an] – Din fr. logicien.

LOGICIAN, -Ă, logicieni, -e, s. m. și f. Persoană care cunoaște temeinic logica; specialist în logică; p. ext. persoană care judecă cu metodă, cu rigoare, urmând regulile logicii. [Pr.: -ci-an] – Din fr. logicien.

logician, ~ă smf [At: VÎRNAV, L. 145v/18 / P: ~ci-an / V: (îvr) loghisi~ / Pl: ~ieni, ~iene, (înv) ~i, ~e / E: fr logicien] 1 Persoană care cunoaște temeinic logica (1) Si: (înv) logic2 (1). 2 Specialist în logică (1) Si: (înv) logic2 (2). 3 (Pex) Persoană care judecă cu metodă, urmând regulile logicii (1) Si: (înv) logic2 (3).

LOGICIAN, -Ă, logicieni, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană care cunoaște temeinic logica (1), legile gîndirii juste și formele variate ale raționamentului; specialist în logică (1). Luăm însă asupră-ne a convinge pe cel mai înarmat logician... că eroarea nu este de partea noastră. MACEDONSKI, O. IV 84. Taine e prea mare logician pentru ca din premise să nu-i iasă de la sine încheierea. GHEREA, ST. CR. I 17. – Pronunțat: -ci-an.

LOGICIAN, -Ă s.m. și f. (Rar) Specialist în logică (1). [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. logicien].

LOGICIAN, -Ă s. m. f. specialist în logică (II, 1). (< fr. logicien)

LOGICIAN ~ană (~eni, ~ene) m. și f. Specialist în logică. /<fr. logicien

logician m. 1. cel ce știe logica; 2. cel ce raționează cu justeță și metodă.

*logicián, -ă s. (fr. logicien). Logic (persoană). Cp. cu istoric.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

logician (desp. -ci-an) s. m., pl. logicieni (desp. -ci-eni)

logician (-ci-an) s. m., pl. logicieni (-ci-eni)

logician s. m. (sil. -ci-an), pl. logicieni (sil. ci-eni)

Intrare: logician
  • silabație: -ci-an info
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • logician
  • logicianul
  • logicianu‑
plural
  • logicieni
  • logicienii
genitiv-dativ singular
  • logician
  • logicianului
plural
  • logicieni
  • logicienilor
vocativ singular
  • logicianule
  • logiciene
plural
  • logicienilor
loghisian
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

logician, logicienisubstantiv masculin
logicia, logicienesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care cunoaște temeinic logica; specialist în logică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Luăm însă asupră-ne a convinge pe cel mai înarmat logician... că eroarea nu este de partea noastră. MACEDONSKI, O. IV 84. DLRLC
    • format_quote Taine e prea mare logician pentru ca din premise să nu-i iasă de la sine încheierea. GHEREA, ST. CR. I 17. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Persoană care judecă cu metodă, cu rigoare, urmând regulile logicii. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.