Definiția cu ID-ul 1128671:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
locțiitorime sf [At: BOJINCĂ, A. II, 71/13 / P: ~ți-i~ / Pl: ~mi / E: locțiitor + -ime] (Îvr) Guvernare suplinitoare, aflată în părțile importante ale Imperiului Roman, care primea și îndeplinea dispozițiile venite de la guvernarea centrală.