opțiuni
  • info

12 definiții pentru locvacitate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOCVACITATE s. f. (Livr.) Însușirea, pornirea, obișnuința de a fi locvace; limbuție. – Din fr. loquacité, lat. loquacitas, -atis.

LOCVACITATE s. f. (Livr.) Însușirea, pornirea, obișnuința de a fi locvace; limbuție. – Din fr. loquacité, lat. loquacitas, -atis.

locvacitate sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) ~ație / E: fr loquacité, lat loquacitas, -atis] (Liv) 1-2 (Însușire sau) obișnuință de a vorbi mult Si: (fam) limbuție.

LOCVACITATE s. f. (Latinism rar) Pornirea, obișnuința, însușirea de a vorbi mult; vorbă multă, limbuție. Încheia triumfător într-o cascadă de replici care reduceau la neant locvacitatea prea încîntată de sine a omului. C. PETRESCU, O. P. I 40. Am fost de o locvacitate copioasă și susținută. IBRĂILEANU, A. 79.

LOCVACITATE s.f. (Rar) Limbuție. [Cf. fr. loquacité, lat. loquacitas].

LOCVACITATE s. f. calitatea de a fi locvace; limbuție. (< fr. loquacité, lat. loquacitas)

locvacitație sf vz locvacitate

*locŭacitáte f. (lat. loquácitas, -átis). Calitatea de a vorbi mult, limbuție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

locvacitate (livr.) s. f., g.-d. art. locvacității

locvacitate (livr.) s. f., g.-d. art. locvacității

locvacitate s. f., g.-d. art. locvacitate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LOCVACITATE s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.

locvacitate s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUȚIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE.

Intrare: locvacitate
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locvacitate
  • locvacitatea
plural — —
genitiv-dativ singular
  • locvacități
  • locvacității
plural — —
vocativ singular —
plural —
locvacitație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

locvacitatesubstantiv feminin

  • 1. livresc Însușirea, pornirea, obișnuința de a fi locvace. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: limbuție
    • format_quote Încheia triumfător într-o cascadă de replici care reduceau la neant locvacitatea prea încîntată de sine a omului. C. PETRESCU, O. P. I 40. DLRLC
    • format_quote Am fost de o locvacitate copioasă și susținută. IBRĂILEANU, A. 79. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.