11 definiții pentru locvacitate locvacitație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOCVACITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea, pornirea, obișnuința de a fi locvace; limbuție. – Din fr. loquacité, lat. loquacitas, -atis.

LOCVACITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea, pornirea, obișnuința de a fi locvace; limbuție. – Din fr. loquacité, lat. loquacitas, -atis.

locvacitate sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) ~ație / E: fr loquacité, lat loquacitas, -atis] (Liv) 1-2 (Însușire sau) obișnuință de a vorbi mult Si: (fam) limbuție.

LOCVACITÁTE s. f. (Latinism rar) Pornirea, obișnuința, însușirea de a vorbi mult; vorbă multă, limbuție. Încheia triumfător într-o cascadă de replici care reduceau la neant locvacitatea prea încîntată de sine a omului. C. PETRESCU, O. P. I 40. Am fost de o locvacitate copioasă și susținută. IBRĂILEANU, A. 79.

LOCVACITÁTE s.f. (Rar) Limbuție. [Cf. fr. loquacité, lat. loquacitas].

LOCVACITÁTE s. f. calitatea de a fi locvace; limbuție. (< fr. loquacité, lat. loquacitas)

*locŭacitáte f. (lat. loquácitas, -átis). Calitatea de a vorbi mult, limbuție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

locvacitáte (livr.) s. f., g.-d. art. locvacitắții

locvacitáte s. f., g.-d. art. locvacitáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LOCVACITÁTE s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.

locvacitate s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUȚIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE.

Intrare: locvacitate
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locvacitate
  • locvacitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • locvacități
  • locvacității
plural
vocativ singular
plural
locvacitație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

locvacitate locvacitație

  • 1. livresc Însușirea, pornirea, obișnuința de a fi locvace.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: limbuție attach_file 2 exemple
    exemple
    • Încheia triumfător într-o cascadă de replici care reduceau la neant locvacitatea prea încîntată de sine a omului. C. PETRESCU, O. P. I 40.
      surse: DLRLC
    • Am fost de o locvacitate copioasă și susținută. IBRĂILEANU, A. 79.
      surse: DLRLC

etimologie: