LOCUȚIÚNE, locuțiuni, s. f. 1. (Gram.; de obicei urmat de determinări care indică valoarea morfologică) Grup de cuvinte care la un loc au valoarea unei singure părți de vorbire. Locuțiune adjectivală. Locuțiune adverbială. ▭ Există cazuri cînd nu se pot forma derivate și limba e silită să recurgă la locuțiuni. GRAUR, F. L. 146. 2. (Învechit) Expresie. Citațiuni... din cele mai recomandabile și mai caracteristice locuțiuni populare și proverbe. ODOBESCU, S. II 398. – Pronunțat: -ți-u-. – Variantă: locúție (RUSSO, S. 93) s. f.