2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOCOMOBÍLĂ, locomobile, s. f. Mașină de forță care poate fi deplasată prin remorcare și care servește la punerea în mișcare a altor mașini (mai ales agricole). Lanurile nesfîrșite și locomobila neagră, batozele, mulțimea de oameni și căruțele mari cu cîte trei cai. Știi dumneata cum sînt fermele în Dobrogea. DUMITRIU, N. 267. Departe, abia se zăreau batozele, fumul locomobilelor, secerătorile veneau puternice. CAMILAR, TEM. 143. Busuioc avea o locomobilă ușurică și ieftină, care lucra cu foc de paie și mîna vara o mașină de treierat. SLAVICI, O. I 226.

LOCOMOBÍLĂ s.f. Mașină de forță montată pe roți, acționată cu aburi sau cu motor de benzină, care se poate deplasa prin remorcare și se folosește la punerea în mișcare a altor mașini. [< fr. locomobile, cf. lat. locus – loc, mobilis – mobil].

LOCOMOBÍLĂ ~e Mașină cu motor cu aburi sau cu motor cu explozie, care se poate deplasa dintr-un loc în altul prin remorcare. /<fr. locomobile

locomobilă f. mașină de aburi purtată de roate și servind agriculturei sau industriei.

*locomóbilă f., pl. e. (fr. locomobile, d. lat. loco, ablativu luĭ locus, loc, și mobilis, mobil). Mașină cu abur pusă pe roate și care se întrebuințează la mișcat batozele.

LOCOMOBÍL, -Ă, locomobili, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre mașini) Care poate fi deplasat la locul de utilizare (având roți, tălpi, patine etc.). 2. S. f. Agregat deplasabil pe roți, alcătuit dintr-un generator de abur care folosește combustibil inferior și un motor, care servește la punerea în mișcare a altor mașini (agricole, forestiere etc.). – Din fr. locomobile.

locomobil, ~ă [At: KOGĂLNICEANU, O. V, 8 / V: (îvr) ~e sf / A și: ~omobil / Pl: ~i, ~e / E: fr locomobile] (Asr) 1 a (D. mașini) Care poate fi deplasat la locul de utilizare, având roți, tălpi, patine etc. 2 sf Mașină de forță deplasabilă pe roți, alcătuită dintr-un generator de abur și un motor, care servește la punerea în mișcare a altor mașini, agricole, forestiere etc.

LOCOMOBÍL, -Ă, locomobili, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre mașini) Care poate fi deplasat la locul de utilizare (având roți, tălpi, patine etc.). 2. S. f. Mașină de forță deplasabilă pe roți, alcătuită dintr-un generator de abur care folosește paie. lemn etc. și un motor, care servește la punerea în mișcare a altor mașini (agricole, forestiere etc.). – Din fr. locomobile.

LOCOMOBÍL, -Ă, locomobili, -e, adj. (Despre mașini) Care poate fi deplasat la locul de utilizare, avînd roți, sanie etc.

LOCOMOBÍL, -Ă adj. (Despre mașini) Care se poate deplasa la locul de utilizare. [< fr. locomobile].

LOCOMOBÍL, -Ă I. adj. (despre mașini) care se poate deplasa la locul de utilizare. II. s. f. mașină de forță montată pe roți, cu aburi sau cu motor de benzină, care se poate deplasa, prin remorcare, servind la punerea în mișcare a altor mașini. (< fr. locomobile)

LOCOMOBÍL ~ă (~i, ~e) f. (despre mașini) Care poate fi deplasat la locul de utilizare. /<fr. locomobile


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*locomobílă (agregat, motor) s. f., g.-d. art. locomobílei; pl. locomobíle

locomobíl adj. m., pl. locomobíli; f. locomobílă, pl. locomobíle

locomobíl adj. m., pl. locomobíli, f. sg. locomobílă; pl. locomobíle

Intrare: locomobilă
locomobilă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locomobi
  • locomobila
plural
  • locomobile
  • locomobilele
genitiv-dativ singular
  • locomobile
  • locomobilei
plural
  • locomobile
  • locomobilelor
vocativ singular
plural
Intrare: locomobil
locomobil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locomobil
  • locomobilul
  • locomobilu‑
  • locomobi
  • locomobila
plural
  • locomobili
  • locomobilii
  • locomobile
  • locomobilele
genitiv-dativ singular
  • locomobil
  • locomobilului
  • locomobile
  • locomobilei
plural
  • locomobili
  • locomobililor
  • locomobile
  • locomobilelor
vocativ singular
plural
locomobile
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

locomobilă

  • 1. Agregat deplasabil pe roți, alcătuit dintr-un generator de abur care folosește combustibil inferior și un motor, care servește la punerea în mișcare a altor mașini (agricole, forestiere etc.).
    surse: DEX '09 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Lanurile nesfîrșite și locomobila neagră, batozele, mulțimea de oameni și căruțele mari cu cîte trei cai. Știi dumneata cum sînt fermele în Dobrogea. DUMITRIU, N. 267.
      surse: DLRLC
    • Departe, abia se zăreau batozele, fumul locomobilelor, secerătorile veneau puternice. CAMILAR, TEM. 143.
      surse: DLRLC
    • Busuioc avea o locomobilă ușurică și ieftină, care lucra cu foc de paie și mîna vara o mașină de treierat. SLAVICI, O. I 226.
      surse: DLRLC

etimologie:

locomobil locomobile

  • 1. (Despre mașini) Care poate fi deplasat la locul de utilizare (având roți, tălpi, patine etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: