LOCALIZARE, localizări, s. f. Acțiunea de a (se) localiza și rezultatul ei. ◊ Localizări cerebrale = legarea diverselor procese psihice de anumite regiuni ale scoarței cerebrale. ♦ (Tehn.) Detectare și precizare a poziției unui obiect, a locului unui defect dintr-o piesă, a unui zăcământ în scoarța terestră, a unui post de radioemisie etc. ♦ Operă literară adaptată pentru a corespunde anumitor condiții de loc sau de timp. – V. localiza.

localizare sf [At: POLIZU / Pl: ~zări / E: localiza] 1 Limitare la un anumit spațiu Si: (înv) localizație (1), (îvr) localizăciune (1). 2 Fixare într-un spațiu sau într-un timp determinat Si: (înv) localizație (2), (îvr) localizăciune (2). 3 (Îs) ~zări cerebrale Legare a diverselor procese psihice de anumite regiuni ale scoarței cerebrale. 4 Determinare în spațiu sau în timp a unui fapt, a unei acțiuni etc. Si: (înv) localizație (3), (îvr) localizăciune (3). 5 Precizare a spațiului sau a timpului unui fapt, al unei acțiuni etc. Si: (înv) localizație (4), (îvr) localizăciune (4). 6 Stabilire temporară sau definitivă într-un loc Si: (înv) localizație (5), (îvr) localizăciune (5). 7 (Teh) Detectare și precizare a poziției unui obiect, a locului unui defect dintr-o piesă, a unui zăcământ în scoarța terestră, a unui post de radioemisiune etc. Si: (înv) localizație (6), (îvr) localizăciune (6). 8 Adaptare a unei opere literare pentru a corespunde anumitor condiții de loc sau de timp Si: (înv) localizație (7), (îvr) localizăciune (7). 9 (Pex) Operă literară adaptată pentru a corespunde anumitor condiții de spațiu și timp.

LOCALIZARE, localizări, s. f. Acțiunea de a (se) localiza și rezultatul ei. ◊ Localizări cerebrale = legarea diverselor procese psihice de anumite regiuni ale scoarței cerebrale. ♦ (Tehn.) Detectare și precizare a poziției unui obiect, a locului unui defect dintr-o piesă, a unui zăcământ în scoarța terestră, a unui post de radioemisiune etc. ♦ Operă literară adaptată pentru a corespunde anumitor condiții de loc sau de timp. – V. localiza.

LOCALIZARE, localizări, s. f. Acțiunea de a localiza și rezultatul ei. 1. Fixare între anumite limite; limitare. Localizarea incendiului. ▭ Credem, în ce ne privește, că dacă se susține că localizările nervilor sînt difuze... se poate susține același lucru și pentru rădăcini, pentru că, la fel cu unii nervi, ele emană din mai multe grupuri celulare. PARHON, O. A. I 84. ◊ Localizări cerebrale = legarea diverselor procese psihice de anumite regiuni (și de anumite grupări de celule) ale scoarței cerebrale. ♦ Determinare în spațiu sau în timp a unui fapt, a unei acțiuni etc. 2. Adaptare a unei opere literare (mai ales a unei piese de teatru) străine la specificul unei țări, unei localități. O bună localizare e aproape tot așa de grea ca și o lucrare originală. CARAGIALE, O. III 225. Să ofere premii la cele mai bune traducțiuni și localizări ale publicațiunilor alese. ODOBESCU, S. II 75.

LOCALIZARE s.f. Acțiunea de a (se) localiza și rezultatul ei. ◊ Localizări cerebrale = legarea diverselor procese psihice de anumite regiuni ale scoarței cerebrale. ♦ Detectare și precizare a poziției unui obiect, a locului unui obiect într-o piesă etc. ♦ Operă literară localizată. [< localiza].

LOCALIZARE s. f. 1. acțiunea de a (se) localiza. ♦ ~ări cerebrale = legarea diverselor procese psihice de anumite regiuni ale scoarței cerebrale. ◊ operă literară localizată. 2. detectare și precizare a poziției unui obiect, a unui zăcământ, a unui post de radioemisiune etc. 3. restrângere la un areal limitat, în distribuția biogeografică a speciilor. (< localiza)

localiza [At: NEGRUZZI, S. I, 343 / Pzi: ~zez / E: fr localiser] 1-2 vtr A (se) limita la un anumit spațiu. 3-4 vtr A (se) afla într-un spațiu determinat. 5 vr A se stabili definitiv într-un loc Si: a se statornici. 6 vt A determina în spațiu sau în timp un fapt, o acțiune etc. 7 vt A adapta o operă literară la condițiile istorice, sociale etc. specifice unei epoci sau regiuni.

LOCALIZA, localizez, vb. I. Tranz. 1. A limita, a restrînge la un anumit spațiu. Incendiul a fost localizat. ◊ Refl. Sub tîmplă i se localiza mai adesea durerea de cap. VLAHUȚĂ, O. A. III 195. 2. A determina locul unui obiect, al unui fapt, al unei acțiuni, al unei stări etc. Boală greu de localizat. 3. (Mai ales cu privire la creații literare străine, în special dramatice) A da un caracter local, a adapta la condițiile specifice, istorice, sociale, culturale, ale unui moment sau ale unei regiuni, ale unei țări etc. Traducînd, prelucrînd, uneori localizînd, reprezentațiile începură. NEGRUZZI, S. I 343.

LOCALIZA vb. I. 1. tr., refl. A (se) limita; a (se) restrînge la... 2. tr. A determina în spațiu sau în timp (un fapt, o acțiune etc.). 3. tr. A da un caracter local, a adapta la specificul unei țări, al unei regiuni etc. (o operă dramatică). [< fr. localiser].

LOCALIZA vb. I. tr., refl. a (se) limita; a (se) restrânge (la). II. tr. 1. a determina în spațiu sau în timp (un fapt, o acțiune). 2. a da un caracter local, a adapta (o operă literară) la specificul unei țări, regiuni etc. (< fr. localiser)

A SE LOCALIZA pers. 3 se ~ează intranz. 1) A se stabili într-un anumit loc (în spațiu). Durerea s-a ~at în plămâni. 2) A se limita la un teritoriu redus (de răspândire); a căpăta o arie de răspândire restrânsă; a deveni local. Incendiul s-a ~at. Epidemia s-a ~at. 3) A căpăta proporții reduse; a obține caracter local. /<fr. localiser

A LOCALIZA ~ez tranz. 1) A face să se localizeze. 2) (acțiuni, evenimente, fenomene etc.) A determina în spațiu sau în timp. 3) (opere literare) A înzestra cu colorit local. 4) (afecțiuni interne) A detecta prin stabilirea locului de manifestare. /<fr. localiser

localizà v. 1. a face local, a fixa într’un loc: a localiza un incendiu, o boală; 2. fig. a da un caracter local: a localiza o comedie.

*localizéz v. tr. (d. local; fr. localiser). Fac local, fixez într’un loc: a localiza un incendiŭ, o epidemie. Daŭ un caracter local: autoriĭ româneștĭ localizează o mulțime de pĭese teatrale franceze. Fil. A localiza o facultate a sufletuluĭ, a-ĭ atribui un loc anumit în corp.

localizare s. f., g.-d. art. localizării; pl. localizări

localizare s. f., g.-d. art. localizării; pl. localizări

localizare s. f., g.-d. art. localizării; pl. localizări

localiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. localizez, 3 localizează; conj. prez. 1 sg. să localizez, 3 să localizeze

localiza (a ~) vb., ind. prez. 3 localizează

localiza vb., ind. prez. 1 sg. localizez, 3 sg. și pl. localizează

localizez.

LOCALIZARE s. (LIT.) adaptare, prelucrare. (O ~ dramatică.)

LOCALIZARE s. (LIT.) adaptare, prelucrare. (O ~ dramatică.)

LOCALIZA vb. 1. a (se) limita, a (se) restrânge. (Focul a fost ~ la...) 2. (LIT.) a adapta, a prelucra. (A ~ o piesă de teatru.)

LOCALIZA vb. (LIT.) a adapta, a prelucra. (A ~ o piesă de teatru.)