opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

loca vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: lochez / E: lat locare] (Ltî) 1 A așeza ceva într-un anumit loc. 2-3 (C. i. terenuri, case etc.) (A da sau) a lua în folosință temporară în schimbul unei plăți1 Si: a arenda, a închiria.

LOCĂ s. f. Denumire dată unui grup de boli infecțioase ale puietului de albine, provocate de un bacil care atacă larvele în vârstă de 3-4 zile. – Din fr. loque.

LOCĂ s. f. Denumire dată unui grup de boli infecțioase ale puietului de albine, provocate de un bacil care atacă larvele în vârstă de 3-4 zile. – Din fr. loque.

locă sfs [At: SCÎNTEIA, 1953, nr. 2859 / E: fr loque] (Mdv) 1 Boală infecțioasă a puietului de albine, provocată de un bacii care atacă larvele. 2 (Îs) ~ca americană Boală infecțioasă provocată de Bacillus larvae larvelor în vârstă de 48-50 de ore. 3 (Îs) ~ca europeană Boală infecțioasă provocată de Bacillus pluton larvelor în vârstă de 3-4 zile.

LOCĂ s. f. Boală care atacă larvele albinelor. Ministerul Agriculturii și Silviculturii și Sfaturile populare sînt obligate să ia măsuri pentru combaterea bolilor la albine și să acorde o deosebită atenție lichidării «locei». SCÎNTEIA, 1953, nr. 2859.

LOCĂ s.f. Boală infectocontagioasă care atacă larvele albinelor. [< fr. loque].

LOCĂ s. f. boală infectocontagioasă care atacă larvele albinelor. (< fr. loque)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

a loca vb., ind. prez. 1 sg. lochez

locă s. f., g.-d. art. locei

locă s. f., g.-d. art. locei

locă s. f., g.-d. art. locei

locă s. f., g.-d. art. locii; pl. -

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LÓCA s. f. (MED. VET.) Denumire dată unui grup de boli infecțioase ale puietului de albine, dintre care l. americană este provocată de Bacillus larvae și atacă larvele de 48-50 de ore, iar l. europeană („putrezirea puietului”) este produsă de Bacillus pluton și atacă larvele de 3-4 zile.

Intrare: loca
verb (V204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • loca
  • locare
  • locat
  • locatu‑
  • locând
  • locându‑
 singular plural
  • lochează
  • locați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lochez
 (să)
  • lochez
  • locam
  • locai
  • locasem
a II-a (tu)
  • lochezi
 (să)
  • lochezi
  • locai
  • locași
  • locaseși
a III-a (el, ea)
  • lochează
 (să)
  • locheze
  • loca
  • locă
  • locase
plural I (noi)
  • locăm
 (să)
  • locăm
  • locam
  • locarăm
  • locaserăm
  • locasem
a II-a (voi)
  • locați
 (să)
  • locați
  • locați
  • locarăți
  • locaserăți
  • locaseți
a III-a (ei, ele)
  • lochează
 (să)
  • locheze
  • locau
  • locară
  • locaseră
Intrare: locă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locă
  • loca
plural — —
genitiv-dativ singular
  • loce
  • locei
plural — —
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

locăsubstantiv feminin

  • 1. Denumire dată unui grup de boli infecțioase ale puietului de albine, provocate de un bacil care atacă larvele în vârstă de 3-4 zile. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ministerul Agriculturii și Silviculturii și Sfaturile populare sînt obligate să ia măsuri pentru combaterea bolilor la albine și să acorde o deosebită atenție lichidării «locei». SCÎNTEIA, 1953, nr. 2859. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.