2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOBÁT, -Ă, lobați, -te, adj. Care are lobi1; alcătuit din lobi1. – Din fr. lobé.

LOBÁT, -Ă, lobați, -te, adj. Care are lobi1; alcătuit din lobi1. – Din fr. lobé.

lobat, ~ă a [At: LM / Pl: ~ați, ~e / E: fr lobé] 1-2 (D. părți ale corpului) Care (are sau) este alcătuit din lobi1 (1). 3 (D. părți ale corpului) Care are aspectul unui lob1 (4) 4 (Zlg; reg; îc) Prundăraș-~ Notătiță (Phalaropus lobatus). 5 (D. marginile unor obiecte) Care are aspectul unei succesiuni de lobi1 (4). 6 (Pex; d. obiecte) Care are margini în formă de lobi (4). 7 (Bot) Care are forma unui lob1 (4). 8 (Bot) Care este alcătuit din lobi1 (5).

LOBÁT, -Ă, lobați, -te, adj. Care prezintă lobi; alcătuit din lobi. Păpădia are frunza lobată.

LOBÁT, -Ă adj. Format din lobi. [Cf. fr. lobé].

LOBÁT, -Ă adj. 1. format din lobi. 2. (arhit.) ornat cu un lob. (< fr. lobé)

LOBÁT ~tă (~ți, ~te) bot. Care este divizat în lobi; cu lobi. /<fr. lobé

*lobát, -ă adj. (d. lob; fr. lobé). Împărțit în lobĭ: frunză lobală.

LOBÁ, lobez, vb. I. Tranz. A executa un lob2. – Din fr. lober.

LOBÁ, lobez, vb. I. Tranz. A executa un lob2. – Din fr. lober.

loba vi [At: L. ROM. 1959, nr. 2, 87 / Pzi: lobez / E: fr lober] 1 (La tenis) A executa un lob2. 2 (Spt; pex) A trimite mingea sus, peste adversar.

LOBÁ vb. I. tr. (Sport) A face un lob. [< lob].

LOBÁ vb. tr. a face un lob2. (< fr. lober)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*lobát (cu lobi) adj. m., pl. lobáți; f. lobátă, pl. lobáte

lobá (a ~) vb., ind. prez. 3 lobeáză

lobá vb., ind. prez. 1 sg. lobéz, 3 sg. și pl. lobeáză

Intrare: lobat
lobat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lobat
  • lobatul
  • lobatu‑
  • loba
  • lobata
plural
  • lobați
  • lobații
  • lobate
  • lobatele
genitiv-dativ singular
  • lobat
  • lobatului
  • lobate
  • lobatei
plural
  • lobați
  • lobaților
  • lobate
  • lobatelor
vocativ singular
plural
Intrare: loba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • loba
  • lobare
  • lobat
  • lobatu‑
  • lobând
  • lobându‑
singular plural
  • lobea
  • lobați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lobez
(să)
  • lobez
  • lobam
  • lobai
  • lobasem
a II-a (tu)
  • lobezi
(să)
  • lobezi
  • lobai
  • lobași
  • lobaseși
a III-a (el, ea)
  • lobea
(să)
  • lobeze
  • loba
  • lobă
  • lobase
plural I (noi)
  • lobăm
(să)
  • lobăm
  • lobam
  • lobarăm
  • lobaserăm
  • lobasem
a II-a (voi)
  • lobați
(să)
  • lobați
  • lobați
  • lobarăți
  • lobaserăți
  • lobaseți
a III-a (ei, ele)
  • lobea
(să)
  • lobeze
  • lobau
  • loba
  • lobaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lobat

  • 1. Care are lobi; alcătuit din lobi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Păpădia are frunza lobată.
      surse: DLRLC
  • 2. arhitectură Ornat cu un lob.
    surse: MDN '00

etimologie:

loba

  • 1. A executa un lob.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: