7 definiții pentru lizigen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LIZIGÉN, -Ă, lizigeni, -e, adj. Care provoacă o disociere sau o distrugere a celulelor. – Din fr. lysigène.

LIZIGÉN, -Ă, lizigeni, -e, adj. Care provoacă o disociere sau o distrugere a celulelor. – Din fr. lysigène.

lizigen, ~ă a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr lysigène] Care provoacă disocierea și distrugerea celulelor.

LIZIGÉN, -Ă adj. Care provoacă o disociere sau o distrugere a celulelor. [< fr. lysigène, cf. gr. lysis – disoluție, gennan – a naște].

LIZIGÉN, -Ă adj. rezultat în urma lizării unor celule. (< fr. lysigène)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lizigén adj. m., pl. lizigéni; f. lizigénă, pl. lizigéne

lizigén adj. m., pl. lizigéni; f. sg. lizigénă, pl. lizigéne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LIZI- (LISI-) „disociere, disoluție”. ◊ gr. lysis, „desfacere, disociere” > fr. lysi-, germ. id., engl. id. rom. lizi- și lisi-.~gen (v. -gen1), adj., 1. adj., Care produce o disociere sau o distrugere a celulelor. 2. adj., (Despre o pungă sau lacună) Rezultat prin lichefierea celulelor secretoare din zona centrală; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument cu care se măsoară cantitatea de apă de ploaie infiltrată în sol.

Intrare: lizigen
lizigen adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lizigen
  • lizigenul
  • lizigenu‑
  • lizige
  • lizigena
plural
  • lizigeni
  • lizigenii
  • lizigene
  • lizigenele
genitiv-dativ singular
  • lizigen
  • lizigenului
  • lizigene
  • lizigenei
plural
  • lizigeni
  • lizigenilor
  • lizigene
  • lizigenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lizigen

  • 1. Care provoacă o disociere sau o distrugere a celulelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: