2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LITÚRGICĂ s. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu istoria, formele și interpretarea cultului creștin.

LITÚRGICĂ s.f. Ramură a teologiei care studiază istoria, formele și interpretarea cultului divin. [Gen. -cii. / cf. fr. liturgie].

liturgică f. știință relativă la administrațiunea cultului.

LITÚRGIC, -Ă, liturgici, -ce, adj. s. f. 1. Adj. Care aparține liturghiei, privitor la liturghie. 2. S. f. Ramură a teologiei care studiază istoria, formele și interpretarea cultului divin. – Din fr. liturgique.

LITÚRGIC, -Ă, liturgici, -ce, adj. s. f. 1. Adj. Care aparține liturghiei, privitor la liturghie. 2. S. f. Ramură a teologiei care studiază istoria, formele și interpretarea cultului divin. – Din fr. liturgique.

liturgic, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ici, ~ice[1] / E: fr liturgique] 1 a Care aparține liturghiei (1). 2 a Privitor la liturghie (1). 3 sf Ramură a teologiei care studiază istoria, formele și interpretarea cultului divin. 4 a (Înv; în Grecia antică) Care ține de îndeplinirea unui anumit serviciu public, anual, de către unul din membrii societății. corectată

  1. În original, pluralul incorect accentuat: ~ici, ~ice LauraGellner

LITÚRGIC, -Ă, liturgici, -e, adj. Care se referă la slujba liturghiei. Cîntece liturgice.Exemplare învechite de opere liturgice și teologice. ODOBESCU, S. I 333.

LITÚRGIC, -Ă adj. Referitor la liturghie. [Cf. fr. liturgique].

LITÚRGIC, -Ă I. adj. referitor la liturghie. II. s. f. ramură a teologiei care studiază istoria, formele și interpretarea cultului divin. (< fr. liturgique)

LITÚRGIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de liturghie; propriu liturghiei. /<fr. liturgique, lat. liturgicus

*litúrgic, -ă adj. (vgr. leiturgikós). Relativ la liturghie. S. f. Știința conduceriĭ cultuluĭ divin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

litúrgică s. f., g.-d. art. litúrgicii

litúrgică s. f., g.-d. art. litúrgicii

litúrgic adj. m., pl. litúrgici; f. litúrgică, pl. litúrgice

litúrgic adj. m., pl. litúrgici; f. sg. litúrgică, pl. litúrgice


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dramă liturgică, tip de dramă muzicală care s-a dezvoltat în cadrul slujbei religioase catolice, aproximativ între sec. 10-13. A luat naștere ca urmare a amplificării treptate a unor tropi* sub formă de dialog cântat (mai întâi în liturghia* de Paști, apoi în cea de Crăciun) în scopul redării mai plastice, mai convingătoare a unor scene biblice. La început, acest dialog, interpretat de câțiva clerici, se baza pe fragmente melodice și texte greg. (v. gregoriană, muzică), adaptate și adăugate (de creatori anonimi) acestui moment special al desfășurării liturgice. Cu timpul, dialogul se lărgește, se înmulțesc replicile și, în consecință, numărul personajelor. Apar costumații speciale în faza de apogeu a genului, se apelează și la o aparatură tehnică, desigur primitivă; tropii de altădată se transformă în adevărate spectacole în interiorul bis. (reprezentațiile aveau loc în dreptul altarului). Textul devine aproape un libret* de operă* replicile urmând cu timpul să fie versificate și dispuse în strofe. Interpreții capătă indicații de gestică și mimică. Din punct de vedere muzical, se face simțită tot mai mult influența melodiilor profane ale trubadurilor* și truverilor*, d. căpătând aspectul unor creații originale. La început, cântarea era monodică*, mai târziu se poate presupune că se foloseau și formule polif. ale timpului; astfel, solo-uri vocale alternau cu dialoguri sau coruri. În acest moment se foloseau desigur acomp. și instr. D. a anticipat cu câteva secole apariția teatrului laic și a operei. Sin.: mister.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

liturgic, -ă, liturgici, -ce adj., s. f. 1. Adj. Care aparține sau privește liturgica. 2. S. f. Materie de învățământ a teologiei practice, care studiază originea, istoria, evoluția, formele și interpretarea cultului divin creștin ortodox. ◊ Liturgica generală = parte a liturgicii care prezintă esența și condițiile externe generale pentru săvârșirea cultului divin. ◊ Liturgica specială = parte a liturgicii care se ocupă cu istoria, descrierea și explicarea celor trei sfinte liturghii și a celorlalte servicii divine ale cultului creștin ortodox. – Din fr. liturgique.

Intrare: liturgică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liturgică
  • liturgica
plural
genitiv-dativ singular
  • liturgici
  • liturgicii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: liturgic
liturgic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liturgic
  • liturgicul
  • liturgicu‑
  • liturgică
  • liturgica
plural
  • liturgici
  • liturgicii
  • liturgice
  • liturgicele
genitiv-dativ singular
  • liturgic
  • liturgicului
  • liturgice
  • liturgicei
plural
  • liturgici
  • liturgicilor
  • liturgice
  • liturgicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

liturgică

  • 1. Ramură a teologiei care studiază istoria, formele și interpretarea cultului divin.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

liturgic

  • 1. Care aparține liturghiei, privitor la liturghie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cântece liturgice.
      surse: DLRLC
    • Exemplare învechite de opere liturgice și teologice. ODOBESCU, S. I 333.
      surse: DLRLC

etimologie: