LITU cf. ucr. Литoбop, Литoмиp explicate de Miklosich din sl. Λюът „rău, crud”. 1. – b. (G Bog); Litul cnez, 1414 (Dm). 2. Lita și Liteni ss.; Litești ss. (Dm; Ț-Rom 320); Liteanul (Dm). 3. + -ovoi, formă de împrumut: Litovoi, nume ce apare în Maramureș: Litvoi din Uglea (M. mar), în Moldova: Litovoiu 1407 (Dm; G Ștef; RI I 48), sau Litovie pren. (Sur XIX) și, în același timp, în Țara Hațegului și în Oltenia: Litovoi Vvd, eroul din 1279, frate cu Bărbat Vvd. încă un Litovoe olt. la 1595 (Sd VI 459), Weigand aduce un v. blg. Ljutovoi spre a explica pe Litovoi al nostru. 4. Litovca f., țig. (16 A III 26). 5. Cu afer. prob. Itovoești s. (Dm; G Ștef).