litic¹, ~ă a [At: DN³ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr lithique] 1 Referitor la litiază. 2 (Rar) Referitor la piatră. 3 De natura pietrei.

-litic² [At: DN³ / E: fr -lithique, it -litico] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 De piatră. 2 Pietros.

LITIC, -Ă adj. 1. Referitor la liză. 2. (Rar) Referitor la piatră; de natura pietrei. [< fr. lithique, cf. gr. lithos – piatră].

-LITIC Element secund de compunere savantă, cu semnificația „de piatră”, „pietros”. [< fr. -lithique, it. -litico, cf. gr. lithos].

LITIC¹, -Ă adj. referitor la liză. (< fr. lytique)

LITIC², -Ă adj. referitor la piatră; de natura pietrei. (< fr. lithique)

-LITIC³ elem. -lit¹. ()

-LITIC⁴ elem. lit²(o)-.

-lit³ [At: DN³ / E: fr -lithe] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 Care se află în soluție. 2 Solubil, în anumite condiții.

-lit² [At: DN³ / E: fr Lithe] Element secund de compunere savantă cu sensul „piatră”.

lit¹- ec vz lito-

lito- [At: DN³ / V: lit / E: fr litho] Element prim de compunere savantă, cu semnificația: 1 Piatră. 2 Pietros.

LIT¹- v. lito-.

-LIT² Element secund de compunere savantă, cu semnificația „piatră”. [< fr. -lithe, it. -lito, cf. gr. lithos].

-LIT³ Element secund de compunere savantă, cu semnificația „care se află în soluție, solubil (în anumite condiții)”. [< fr. -lyte, it. -lito, cf. gr. lytos – solubil].

LITO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „piatră”, „pietros”. Var. lit-. / < fr. litho-, cf. gr. lithos].

-LIT¹ elem. „care se află în soluție, solubil”. (< fr. -lyte, -lytique, cf. gr. lytos)

LIT²(O)-, -LIT, -LITIC elem. „piatră”. (< fr. lith/o/-, -lithe, -lithique, cf. gr. lithos)

LITO- elem. lit²(o)-.

litic, (engl.= lithic), despre un constituent alogen al unei roci sedimentare, reprezentat printr-un fragment de rocă preexistentă, indiferent de natura sa petrografică. Fragmentele l. sunt principalii constituenți ai breciilor și conglomeratelor, ai gresiilor l., ai graywackelor l. etc.

-LITIC₁ „de piatră, pietros”. ◊ gr. lithikos „de piatră” > fr. -lithique, it. -litico, engl. -lithic, germ. -lithisch > rom. -litic.

-LITIC₂ „descompus, disociat, dizolvat”. ◊ gr. lytikos „care descompune, care dizolvă” > fr. -lytique, engl. -lytic, it. -litico, germ. -lytisch > rom. -litic.

-LIT₁ „piatră, rocă”. ◊ gr. lithos „piatră” > fr. -lithe și -lite, germ. -lith, it. -lite, engl. -lith și -lite > rom. -lit.

-LIT₂ „solubil, aflat în soluție”. ◊ gr. lytos „solubil, dizolvat” > fr. -lyte, engl. id., germ. -lyt > rom. -lit.

LIT-, v. LITO-. □ ~agog (v. -agog), adj., care ușurează expulzarea calculilor; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., îndepărtare chirurgicală a unui calcul.

LITO- „piatră, bolovăniș, concrețiune”. ◊ gr. lithos „piatră” > fr. litho-, germ. id., engl. id., it. lito- > rom. lito-. □ ~carp (v. -carp), s. n., fruct fosil petrificat; ~cenoză (v. -cenoză₂), s. f., evacuare de calculi sau de fragmente calculare prin uretră; ~ceras (v. -ceras), s. m., gen de amoniți fosili din jurasic, cu cochilie evolută și larg ombilicată; ~clastie (v. -clastie), s. f., operație de zdrobire a calculilor vezicali, în vederea extragerii lor din uretră; ~clază (v. -clază), s. f., geoclază*; ~dendron (v. -dendron), s. m., gen de hexacoralieri cu specii răspîndite din triasic pînă în neozoic; ~fag (v. -fag), adj., care mănîncă nisip sau pietriș; ~fagie (v. -fagie), s. f., formă de manifestare a sindromului de pica la animale, constînd în consumul de nisip sau de pietriș; ~fil (v. -fil₁), adj., 1. (Despre elemente chimice) Care se concentrează, de preferință, în litosferă. 2. (Despre pești) Care depune icrele pe un substrat pietros; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce calculi; ~geneză (v. -geneză), s. f., totalitatea proceselor de formare a rocilor sedimentare; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu de reproducere și de multiplicare a textelor, figurilor, desenelor etc., prin utilizarea de negative imprimate pe o piatră calcaroasă specială; ~id (v. -id), adj., care are aparența pietrei; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul rocilor sedimentare; ~sferă (v. -sferă), s. f., înveliș extern solid și pietros al globului pămîntesc; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe dure și pietroase; ~telmă (v. -telmă), s. f., apă adunată în scobiturile stîncilor calcaroase marine; ~tom (v. -tom), s. n., instrument utilizat în litotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., operație chirurgicală de extragere a calculilor din vezica urinară; ~tripsie (v. -tripsie), s. f., operație chirurgicală de zdrobire a calculilor din interiorul vezicii; ~xil (v. -xil), s. n., țesut lemnos fosilizat.