lio- [At: DN³ / P: li-o / E: fr lyo-, it lio-] Element prim de compunere savantă cu sensurile: 1-2 (Referitor la) dispersie. 3 Dizolvare.

LIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) dispersie”, „dizolvare”. [Pron. li-o-. / < fr. lyo-, it. lio-, cf. gr. lyein – a dizolva].

LIO- elem. „dispersie”, „dizolvare”. (< fr. lyo-, cf. gr. lyein, a dizolva)

lĭo-, V. leo-.

leo... V. lio.

LIO- „dispersie, dizolvare”. ◊ gr. lyo, em „a dizolva, a desface” > fr. lyo-, germ. id., engl. id., it. lio- > rom. lio-. □ ~crom (v. -crom), s. m., substanță colorată în galben, foarte răspîndită în țesuturile plantelor și animalelor; sin. flavină; ~fil (v. -fil₁), adj., (despre coloizi) care are afinitate pentru moleculele mediului de dispersie; ~filie (v. filie₁), s. f., proprietate a substanțelor liofite; ~fob (v. -fob), adj., (despre coloizi) care nu prezintă afinitate pentru moleculele mediului de dispersie; ~fobie (v. -fobie), s. f., proprietate a substanțelor liofobe; ~liză (v. -liză), s. f., desfacere a moleculelor unei substanțe dizolvate, prin reacția dintre aceste molecule și cele ale solventului; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat de lichid absorbit de suprafața unei particule care este în suspensie, într-un lichid; ~trop (v. -trop), adj., obținut prin ordonarea ionilor sub influența pe care o exercită asupra proprietăților diferitelor sisteme.