O definiție pentru linotron


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LINOTRÓN (< engl.) s. n. Mașină de cules fotografică cu tub catodic și cu portcaractere sub formă de cadru de litere, semne etc. Viteza de culegere: 300 de semne de secundă. Înventată în Marea Britanie, în deceniul 7 al sec. 20.

Intrare: linotron
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • linotron
  • linotronul
  • linotronu‑
plural
  • linotroane
  • linotroanele
genitiv-dativ singular
  • linotron
  • linotronului
plural
  • linotroane
  • linotroanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)