2 intrări
29 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (7)
- relaționale (8)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LINIȘTI, liniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A înceta sau a face să înceteze zgomotele; a înceta sau a face să înceteze o acțiune, un proces (intens); a (se) calma, a (se) potoli, a (se) alina. 2. A deveni sau a determina să fie lipsit de griji, de frământări. – Din liniște.
LINIȘTI, liniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A înceta sau a face să înceteze zgomotele; a înceta sau a face să înceteze o acțiune, un proces (intens); a (se) calma, a (se) potoli, a (se) alina. 2. A deveni sau a determina să fie lipsit de griji, de frământări. – Din liniște.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
liniști [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie, 85v/25 / Pzi: ~tesc / V: (înv) le~ / E: liniște] 1-4 vtr (D. oameni) A (se) destinde (fizic sau) psihic Si: a (se) alina, a (se) domoli, a (se) odihni, a (se) relaxa, (pop) a se ogoi3, (reg) a (se) opăci, (îvp) a (se) ostoi2, (îrg) a (se) otesi, (înv) a răposa. 5-6 vtr (A determina pe cineva să intre sau) a intra într-o stare de echilibru psihic Si: a (se) alina, a (se) consola, a (se) domoli, a (se) odihni, (pop) a se ogoi3, (reg) a (se) opăci, (îvp) a (se) ostoi2, (îrg) a (se) otesi, a (se) potoli, (înv) a răposa. 7-8 vtr (D. copii) (A face să înceteze sau) a înceta din plâns Si: a (se) astâmpăra, (pop) a (se) ogoi, a (se) potoli, (reg) a (se) opăci, (îvp) a (se) ostoi, (îrg) a (se) otesi. 9-10 vtr (A face pe cineva să ducă sau) a duce o viață lipsită de agitație Si: a (se) alina, a (se) odihni, (pop) a (se) ogoi3, (reg) a (se) opăci, (îvp) a (se) ostoi2, (îrg) a (se) otesi, (înv) a răposa. 11 vr (Spc; bis) A se retrage din lume pentru a duce o viață de rugăciune Si: a se călugări, a se pustnici. 12-13 vtr (Pan; d. animale și păsări) (A face să tacă sau) a tăcea. 14-15 vtr (Pex; d. calități, stări, concepte etc.) (A face să înceteze sau) a înceta. 16-17 vtr (A face să înceteze sau) a înceta o acțiune. 18-19 vtr (Pex; d. popoare, grupuri sociale) (A aduce sau) a reveni la ordine Si: a (se) calma, a (se) pacifica. 20-21 vtr (D. grupuri sociale, opinia publică etc.; îe) A (se) ~ spiritele A (se) calma (1-2). 22-23 vtr (D. stări conflictuale; îae) A (se) atenua (5-6). 24 vr (D. fenomene și elemente ale naturii) A scădea în intensitate Si: a se domoli, (îvp) a se ostoi2. 25 vr (Pex; d. fenomene și elemente ale naturii) A înceta să se mai manifeste Si: (pop) a se ogoi3, a se potoli. 26 vr (Euf) A muri. 27 vt (Îvr; fon) A produce înmuierea unei vocale Si: a atenua. 28-29 vtrr (Îe) A(-și) ~ conștiința A face să înceteze o stare de neîmpăcare cu sine, prin ignorarea remușcărilor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LINIȘTI, liniștesc, vb. IV. Refl. A se potoli, a se astîmpăra. Copiii s-au liniștit. ▭ Tabăra întinsă, plină de murmur greu și de furnicar pestriț, se liniștea încet-încet în soarele fierbinte. SADOVEANU, O. VII 16. ◊ Tranz. Începură să liniștească pe căței, chemîndu-i din toate părțile cu nume dulci. SADOVEANU, E. 127. ♦ A se calma, a-și găsi pacea, liniștea, odihna. Și dacă-n ochii tăi privesc, Mă vindec și mă liniștesc. IOSIF, T. 115. ♦ Tranz. A calma. Îl liniști cu vorbe bune. ISPIRESCU, L. 57. Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește, Ca răsărirea stelei în tăcere. EMINESCU, O. I 120. Ideea asta mă mai liniști. NEGRUZZI, S. I 7. ◊ Absol. Rozele știu tot așa să amăgească, S-adoarmă și să liniștească. MACEDONSKI, O. I 192. ♦ (Despre vînt, ploaie etc.) A se domoli, a înceta. Nu după multă vreme însă au început atmosfera a să liniști. DRĂGHICI, R. 112. Se potolește Și se liniștește Vîntul pe pămînt. TEODORESCU, P. P. 372.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE LINIȘTI mă ~esc intranz. 1) (despre fenomene ale naturii, manifestări ale oamenilor) A pierde din intensitate (până la încetare); a se domoli; a se ogoi; a se potoli; a tempera; a se modera. 2) (despre oameni) A ajunge la stare de liniște; a recăpăta calmul; a se calma; a se potoli; a se alina; a se astâmpăra. /Din liniște
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A LINIȘTI ~esc tranz. A face să se liniștească; a domoli; a ogoi; a potoli; a tempera; a modera. /Din liniște
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
liniștì v. a (se) face liniște sau liniștit.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LINIȘTE s. f. 1. Lipsă de zgomot; tăcere; calm, acalmie. 2. Stare (sufletească) lipsită de zbucium, de frământări; tihnă, pace, seninătate. ◊ Loc. adv. În liniște = liniștit, netulburat; fără zgomot. – Lin3 + suf. -iște.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
liniște sf [At: VARLAAM, C. 45 / V: (îvr) ~neș~ / A și: liniște / Pl: (rar) ~ti / E: lin + -iște] 1 Relaxare fizică și psihică Si: calm, tihnă. 2 (Îs) ~ sufletească Stare de echilibru psihic Si: seninătate (înv) linie2 (1). 3 Viață tihnită, lipsită de agitație. 4 (Îlav) Cu (în sau, înv, întru) ~ În mod calm. 5 (Înv; îe) A (se) purcede (sau a păși) în (sau la ori întru) ~ A muri. 6 (Fig; îls) ~a mormântului Moarte. 7 (Pex) Ceea ce exprimă starea de tihnă. 8 (Bis; fig; îs) ~ de veci (sau eternă, veșnică) Odihnă veșnică din viața de apoi. 9 (Îoc bătaie, ceartă, conflict, luptă, neînțelegere, război, vrajbă) Stare de bună înțelegere între popoare, clase, grupări sociale etc. condiționată de lipsa unui conflict armat Si: armonie, echilibru, pace. 10 Monotonie rezultată din ordinea socială netulburată Vz: patriarhat. 11 (Îlav) În (toată sau bună) ~ sau cu (mare) ~ În armonie și cu calm. 12 (Îlv) A intra în ~ A se liniști (1). 13 Stare de calm a elementelor naturii Si: acalmie, nemișcare. 14 Lipsă a oricărui zgomot Si: tăcere, (înv) linie2 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LINIȘTE s. f. 1. Lipsă de zgomot; tăcere; calm, acalmie. 2. Stare (sufletească) lipsită de zbucium, de frământări; tihnă, pace, seninătate. ◊ Loc. adv. În liniște = liniștit, netulburat. – Lin + suf. -iște.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
LINIȘTE, s. f. 1. Tăcere. Cu toții tăceau acuma, se priveau zîmbind, așteptau. În liniștea adincă, pendula bătu lin de zece ori. SADOVEANU, O. IV 54. E o liniște de cimitir În parcul singuratic. IOSIF, PATR. 59. Dar din ce în ce s-alină Toate zgomotele-n sat, Muncitorii s-au culcat. Liniștea-i acum deplină Și-a-noptat. COȘBUC, P. I 38. ♦ (În natură) Calm, acalmie. Furtuna s-a potolit, e liniște imensă. BOGZA, A. Î. 156. Se face vară, e liniște de asfințit și mirosul livezilor te-adoarme. SADOVEANU, O. III 113. O liniște de vis mă împresoară, nu zăresc o pasăre zburînd. VLAHUȚĂ, O. A. 425. Pretutindeni e o liniște, plină de melancolie, ca și cum ar fi scoasă din sufletul meu. PĂUN-PINCIO, P. 127. 2. Lipsă de zbucium sufletesc, de frămîntări; tihnă, pace. După grele și îndelungate frămîntări, sufletul îi era ajuns în sfîrșit la o hotărîre, care-l înălța la o senină liniște. SLAVICI, O. II 114. Parcă aș avea și eu ceva care mă supără, dar iar nu pînă-ntr-atîta încît să-mi pierz liniștea pentru asta. CARAGIALE, P. 128. Să-mi dau eu liniștea mea pentru hatîrul nu știu cui? CREANGĂ, P. 252. ◊ Loc. adv. În liniște = în tihnă, liniștit, netulburat. Astăzi petrece în liniște, lîngă zidurile mănăstirii. CREANGĂ, A. 22. Au trăit apoi în pace și în liniște. EMINESCU, N. 30. ♦ Lipsă de agitație, de tulburare; pace. Satul se afunda și mai adînc în liniștea somnului. Ferestrele își goniră luminile gălbui și numai de pe boltă stelele vegheau. MIHALE, O. 208. Străjerii trimiși spre Murgeni aduseră cuvînt bun: liniște! SADOVEANU, O. VII 161. În mijlocul acelei liniști care îndulcise în ziua aceea inimile tuturor, izbucni, o tulburare generală în tot satul. BUJOR, S. 112.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LINIȘTE f. 1) Lipsă de zgomot; tăcere. ◊ A păstra ~ea a nu face zgomot. ~ și pace a) acalmie; tihnă; b) învoială; bună înțelegere. 2) fig. (despre stările sufletești) Lipsă de gălăgie, de zbucium; pace. [G.-D. liniștii] /lin + suf. ~iște
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
liniște f. 1. stare lină, neturburată: liniștea mării; 2. fig. lipsă de agitațiune, repaos: liniștea vieții.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
líniște f. (d. lin 1). Starea lucruluĭ lin (liniștit, neagitat), tăcere: liniștea măriĭ, a sufletuluĭ, a vĭețiĭ. V. rahat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
liniștésc v. tr. Fac liniștit, potolesc, astîmpăr: a liniști valurile măriĭ. Fig. A liniști furia cuĭva, pe cineva. Alin: a liniști durerea (saŭ întristarea) cuĭva.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
liniști (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. liniștesc, 3 sg. liniștește, imperf. 1 linișteam; conj. prez. 1 sg. să liniștesc, 3 să liniștească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
liniști (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. liniștesc, imperf. 3 sg. liniștea; conj. prez. 3 să liniștească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
liniști vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. liniștesc, imperf. 3 sg. liniștea; conj. prez. 3 sg. și pl. liniștească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
liniște s. f., g.-d. art. liniștii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
liniște s. f., g.-d. art. liniștii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
liniște s. f., g.-d. art. liniștii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
liniște sg., -știi gen. a.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LINIȘTI vb. 1. v. înceta. 2. v. potoli. 3. v. alina. 4. v. domoli. 5. v. calma. 6. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) potoli, a (se) stăpâni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 7. v. cuminți. 8. v. struni. 9. a se calma, a se domoli, a se potoli, (fig.) a se destinde. (Atmosfera s-a mai ~.) 10. v. atenua.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LINIȘTI vb. 1. a amuți, a dispărea, a înceta, a muți, a se potoli, a se stinge. (Toate zgomotele s-au ~ în stradă.) 2. a (se) astîmpăra, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) potoli, a (se) tempera, (pop.) a (se) molcomi, a (se) stîmpăra, (înv. și reg.) a (se) prinde, (înv.) a (se) așeza, (fig.) a (se) stinge. (Și-a ~ setea.) 3. a (se) alina, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) potoli, a (se) tempera, a (se) ușura, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. și reg.) a (se) mîngîia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (I-a ~ durerea.) 4. a (se) domoli, a (se) încetini, a (se) potoli, a (se) tempera. (Și-a ~ fuga.) 5. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) potoli, (reg.) a (se) țistui, (înv.) a (se) dezmînia. (Era enervat și abia a reușit să-l ~.) 6. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) potoli, a (se) stăpîni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 7. a (se) astîmpăra, a (se) cuminți, a (se) domoli, a (se) potoli, (înv. și reg.) a (se) stăvi, (înv.) a (se) înțelepți. (Un copil care nu se mai ~.) 8. a domoli, a înfrîna, a struni. (A ~ un cal.) 9. a se calma, a se domoli, a se potoli, (fig.) a se destinde. (Atmosfera s-a mai ~.) 10. a (se) atenua, a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vîntului s-a mai ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A se liniști ≠ a se alarma, a se zbânțui, a se zbate, a se zbuciuma,
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A liniști ≠ a alarma
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A (se) liniști ≠ a (se) agita, a (se) tulbura
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LINIȘTE s., interj. 1. s. tăcere, (prin Transilv. și Olt.) tacă, (înv.) silențiu. (În clasă era ~ deplină.) 2. interj. pst!, st!, tăcere!, (pop.) țist!, (arg.) mucles! 3. s. acalmie, calm, pace, tăcere, (înv. și reg.) paos, (înv.) lin, liniștire, molcomire. (Stare de ~ în natură.) 4. s. v. astâmpăr. 5. s. v. tihnă. 6. s. v. răgaz. 7. s. v. comoditate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LINIȘTE s., interj. 1. s. tăcere, (prin Transilv. și Olt.) tacă, (înv.) silențiu. (În clasă era ~ deplină.) 2. interj. pst!, st!, tăcere!, (pop.) țist!, (arg.) mucles! 3. s. acalmie, calm, pace, tăcere, (înv. și reg.) paos, (înv.) lin, liniștire, molcomire. (Stare de ~ în natură.) 4. s. astîmpăr, calm, odihnă, pace, repaus, tihnă, (înv. și pop.) tihneală, (înv. și reg.) paos, răzbun, (reg.) potol, stare, (înv.) așezare, așezămînt, odihneală, păciuire, răsuflare, (fig.) destindere, senin, seninătate. (Sufletul nu-și mai află ~.) 5. s. pace, tihnă, (înv.) isihie. (O viață plină de ~.) 6. s. pace, răgaz, tihnă. (N-are o clipă de ~.) 7. s. comoditate, confort, tihnă. (~ vieții lui a fost tulburată.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Liniște ≠ agitație, gălăgie, neliniște, zbucium, zgomot, vacarm
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
liniști, liniștescverb
- 1. A înceta sau a face să înceteze zgomotele; a înceta sau a face să înceteze o acțiune, un proces (intens); a (se) calma, a (se) potoli, a (se) alina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Copiii s-au liniștit. DLRLC
- Tabăra întinsă, plină de murmur greu și de furnicar pestriț, se liniștea încet-încet în soarele fierbinte. SADOVEANU, O. VII 16. DLRLC
- Începură să liniștească pe căței, chemîndu-i din toate părțile cu nume dulci. SADOVEANU, E. 127. DLRLC
- Și dacă-n ochii tăi privesc, Mă vindec și mă liniștesc. IOSIF, T. 115. DLRLC
- Îl liniști cu vorbe bune. ISPIRESCU, L. 57. DLRLC
- Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește, Ca răsărirea stelei în tăcere. EMINESCU, O. I 120. DLRLC
- Ideea asta mă mai liniști. NEGRUZZI, S. I 7. DLRLC
- Rozele știu tot așa să amăgească, S-adoarmă și să liniștească. MACEDONSKI, O. I 192. DLRLC
-
- Nu după multă vreme însă au început atmosfera a să liniști. DRĂGHICI, R. 112. DLRLC
- Se potolește Și se liniștește Vîntul pe pămînt. TEODORESCU, P. P. 372. DLRLC
-
-
- 2. A deveni sau a determina să fie lipsit de griji, de frământări. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- liniște DEX '98 DEX '09
liniștesubstantiv feminin
-
- Cu toții tăceau acuma, se priveau zîmbind, așteptau. În liniștea adincă, pendula bătu lin de zece ori. SADOVEANU, O. IV 54. DLRLC
- E o liniște de cimitir În parcul singuratic. IOSIF, PATR. 59. DLRLC
- Dar din ce în ce s-alină Toate zgomotele-n sat, Muncitorii s-au culcat. Liniștea-i acum deplină Și-a-noptat. COȘBUC, P. I 38. DLRLC
- Furtuna s-a potolit, e liniște imensă. BOGZA, A. Î. 156. DLRLC
- Se face vară, e liniște de asfințit și mirosul livezilor te-adoarme. SADOVEANU, O. III 113. DLRLC
- O liniște de vis mă împresoară, nu zăresc o pasăre zburînd. VLAHUȚĂ, O. A. 425. DLRLC
- Pretutindeni e o liniște, plină de melancolie, ca și cum ar fi scoasă din sufletul meu. PĂUN-PINCIO, P. 127. DLRLC
-
- 2. Stare (sufletească) lipsită de zbucium, de frământări. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: pace seninătate tihnă
- După grele și îndelungate frămîntări, sufletul îi era ajuns în sfîrșit la o hotărîre, care-l înălța la o senină liniște. SLAVICI, O. II 114. DLRLC
- Parcă aș avea și eu ceva care mă supără, dar iar nu pînă-ntr-atîta încît să-mi pierz liniștea pentru asta. CARAGIALE, P. 128. DLRLC
- Să-mi dau eu liniștea mea pentru hatîrul nu știu cui? CREANGĂ, P. 252. DLRLC
- Satul se afunda și mai adînc în liniștea somnului. Ferestrele își goniră luminile gălbui și numai de pe boltă stelele vegheau. MIHALE, O. 208. DLRLC
- Străjerii trimiși spre Murgeni aduseră cuvînt bun: liniște! SADOVEANU, O. VII 161. DLRLC
- În mijlocul acelei liniști care îndulcise în ziua aceea inimile tuturor, izbucni o tulburare generală în tot satul. BUJOR, S. 112. DLRLC
- În liniște = fără zgomot. DEX '09 DLRLCsinonime: liniștit netulburat
- Astăzi petrece în liniște, lîngă zidurile mănăstirii. CREANGĂ, A. 22. DLRLC
- Au trăit apoi în pace și în liniște. EMINESCU, N. 30. DLRLC
-
-
etimologie:
- Lin + sufix -iște. DEX '09