2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÍNIȘTE s. f. 1. Lipsă de zgomot; tăcere; calm, acalmie. 2. Stare (sufletească) lipsită de zbucium, de frământări; tihnă, pace, seninătate. ◊ Loc. adv. În liniște = liniștit, netulburat; fără zgomot. – Lin3 + suf. -iște.

LINIȘTÍ, liniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A înceta sau a face să înceteze zgomotele; a înceta sau a face să înceteze o acțiune, un proces (intens); a (se) calma, a (se) potoli, a (se) alina. 2. A deveni sau a determina să fie lipsit de griji, de frământări. – Din liniște.

LINIȘTÍ, liniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A înceta sau a face să înceteze zgomotele; a înceta sau a face să înceteze o acțiune, un proces (intens); a (se) calma, a (se) potoli, a (se) alina. 2. A deveni sau a determina să fie lipsit de griji, de frământări. – Din liniște.

liniște sf [At: VARLAAM, C. 45 / V: (îvr) ~neș~ / A și: liniște / Pl: (rar) ~ti / E: lin + -iște] 1 Relaxare fizică și psihică Si: calm, tihnă. 2 (Îs) ~ sufletească Stare de echilibru psihic Si: seninătate (înv) linie2 (1). 3 Viață tihnită, lipsită de agitație. 4 (Îlav) Cu (în sau, înv, întru) ~ În mod calm. 5 (Înv; îe) A (se) purcede (sau a păși) în (sau la ori întru) ~ A muri. 6 (Fig; îls) ~a mormântului Moarte. 7 (Pex) Ceea ce exprimă starea de tihnă. 8 (Bis; fig; îs) ~ de veci (sau eternă, veșnică) Odihnă veșnică din viața de apoi. 9 (Îoc bătaie, ceartă, conflict, luptă, neînțelegere, război, vrajbă) Stare de bună înțelegere între popoare, clase, grupări sociale etc. condiționată de lipsa unui conflict armat Si: armonie, echilibru, pace. 10 Monotonie rezultată din ordinea socială netulburată Vz: patriarhat. 11 (Îlav) În (toată sau bună) ~ sau cu (mare) ~ În armonie și cu calm. 12 (Îlv) A intra în ~ A se liniști (1). 13 Stare de calm a elementelor naturii Si: acalmie, nemișcare. 14 Lipsă a oricărui zgomot Si: tăcere, (înv) linie2 (3).

liniști [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie, 85v/25 / Pzi: ~tesc / V: (înv) le~ / E: liniște] 1-4 vtr (D. oameni) A (se) destinde (fizic sau) psihic Si: a (se) alina, a (se) domoli, a (se) odihni, a (se) relaxa, (pop) a se ogoi3, (reg) a (se) opăci, (îvp) a (se) ostoi2, (îrg) a (se) otesi, (înv) a răposa. 5-6 vtr (A determina pe cineva să intre sau) a intra într-o stare de echilibru psihic Si: a (se) alina, a (se) consola, a (se) domoli, a (se) odihni, (pop) a se ogoi3, (reg) a (se) opăci, (îvp) a (se) ostoi2, (îrg) a (se) otesi, a (se) potoli, (înv) a răposa. 7-8 vtr (D. copii) (A face să înceteze sau) a înceta din plâns Si: a (se) astâmpăra, (pop) a (se) ogoi, a (se) potoli, (reg) a (se) opăci, (îvp) a (se) ostoi, (îrg) a (se) otesi. 9-10 vtr (A face pe cineva să ducă sau) a duce o viață lipsită de agitație Si: a (se) alina, a (se) odihni, (pop) a (se) ogoi3, (reg) a (se) opăci, (îvp) a (se) ostoi2, (îrg) a (se) otesi, (înv) a răposa. 11 vr (Spc; bis) A se retrage din lume pentru a duce o viață de rugăciune Si: a se călugări, a se pustnici. 12-13 vtr (Pan; d. animale și păsări) (A face să tacă sau) a tăcea. 14-15 vtr (Pex; d. calități, stări, concepte etc.) (A face să înceteze sau) a înceta. 16-17 vtr (A face să înceteze sau) a înceta o acțiune. 18-19 vtr (Pex; d. popoare, grupuri sociale) (A aduce sau) a reveni la ordine Si: a (se) calma, a (se) pacifica. 20-21 vtr (D. grupuri sociale, opinia publică etc.; îe) A (se) ~ spiritele A (se) calma (1-2). 22-23 vtr (D. stări conflictuale; îae) A (se) atenua (5-6). 24 vr (D. fenomene și elemente ale naturii) A scădea în intensitate Si: a se domoli, (îvp) a se ostoi2. 25 vr (Pex; d. fenomene și elemente ale naturii) A înceta să se mai manifeste Si: (pop) a se ogoi3, a se potoli. 26 vr (Euf) A muri. 27 vt (Îvr; fon) A produce înmuierea unei vocale Si: a atenua. 28-29 vtrr (Îe) A(-și) ~ conștiința A face să înceteze o stare de neîmpăcare cu sine, prin ignorarea remușcărilor.

LÍNIȘTE s. f. 1. Lipsă de zgomot; tăcere; calm, acalmie. 2. Stare (sufletească) lipsită de zbucium, de frământări; tihnă, pace, seninătate. ◊ Loc. adv. În liniște = liniștit, netulburat. – Lin + suf. -iște.

LÍNIȘTE, s. f. 1. Tăcere. Cu toții tăceau acuma, se priveau zîmbind, așteptau. În liniștea adincă, pendula bătu lin de zece ori. SADOVEANU, O. IV 54. E o liniște de cimitir În parcul singuratic. IOSIF, PATR. 59. Dar din ce în ce s-alină Toate zgomotele-n sat, Muncitorii s-au culcat. Liniștea-i acum deplină Și-a-noptat. COȘBUC, P. I 38. ♦ (În natură) Calm, acalmie. Furtuna s-a potolit, e liniște imensă. BOGZA, A. Î. 156. Se face vară, e liniște de asfințit și mirosul livezilor te-adoarme. SADOVEANU, O. III 113. O liniște de vis mă împresoară, nu zăresc o pasăre zburînd. VLAHUȚĂ, O. A. 425. Pretutindeni e o liniște, plină de melancolie, ca și cum ar fi scoasă din sufletul meu. PĂUN-PINCIO, P. 127. 2. Lipsă de zbucium sufletesc, de frămîntări; tihnă, pace. După grele și îndelungate frămîntări, sufletul îi era ajuns în sfîrșit la o hotărîre, care-l înălța la o senină liniște. SLAVICI, O. II 114. Parcă aș avea și eu ceva care mă supără, dar iar nu pînă-ntr-atîta încît să-mi pierz liniștea pentru asta. CARAGIALE, P. 128. Să-mi dau eu liniștea mea pentru hatîrul nu știu cui? CREANGĂ, P. 252. ◊ Loc. adv. În liniște = în tihnă, liniștit, netulburat. Astăzi petrece în liniște, lîngă zidurile mănăstirii. CREANGĂ, A. 22. Au trăit apoi în pace și în liniște. EMINESCU, N. 30. ♦ Lipsă de agitație, de tulburare; pace. Satul se afunda și mai adînc în liniștea somnului. Ferestrele își goniră luminile gălbui și numai de pe boltă stelele vegheau. MIHALE, O. 208. Străjerii trimiși spre Murgeni aduseră cuvînt bun: liniște! SADOVEANU, O. VII 161. În mijlocul acelei liniști care îndulcise în ziua aceea inimile tuturor, izbucni, o tulburare generală în tot satul. BUJOR, S. 112.

LINIȘTÍ, liniștesc, vb. IV. Refl. A se potoli, a se astîmpăra. Copiii s-au liniștit.Tabăra întinsă, plină de murmur greu și de furnicar pestriț, se liniștea încet-încet în soarele fierbinte. SADOVEANU, O. VII 16. ◊ Tranz. Începură să liniștească pe căței, chemîndu-i din toate părțile cu nume dulci. SADOVEANU, E. 127. ♦ A se calma, a-și găsi pacea, liniștea, odihna. Și dacă-n ochii tăi privesc, Mă vindec și mă liniștesc. IOSIF, T. 115. ♦ Tranz. A calma. Îl liniști cu vorbe bune. ISPIRESCU, L. 57. Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește, Ca răsărirea stelei în tăcere. EMINESCU, O. I 120. Ideea asta mă mai liniști. NEGRUZZI, S. I 7. ◊ Absol. Rozele știu tot așa să amăgească, S-adoarmă și să liniștească. MACEDONSKI, O. I 192. ♦ (Despre vînt, ploaie etc.) A se domoli, a înceta. Nu după multă vreme însă au început atmosfera a să liniști. DRĂGHICI, R. 112. Se potolește Și se liniștește Vîntul pe pămînt. TEODORESCU, P. P. 372.

LÍNIȘTE f. 1) Lipsă de zgomot; tăcere. ◊ A păstra ~ea a nu face zgomot. ~ și pace a) acalmie; tihnă; b) învoială; bună înțelegere. 2) fig. (despre stările sufletești) Lipsă de gălăgie, de zbucium; pace. [G.-D. liniștii] /lin + suf. ~iște

A SE LINIȘTÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre fenomene ale naturii, manifestări ale oamenilor) A pierde din intensitate (până la încetare); a se domoli; a se ogoi; a se potoli; a tempera; a se modera. 2) (despre oameni) A ajunge la stare de liniște; a recăpăta calmul; a se calma; a se potoli; a se alina; a se astâmpăra. /Din liniște

A LINIȘTÍ ~ésc tranz. A face să se liniștească; a domoli; a ogoi; a potoli; a tempera; a modera. /Din liniște

liniște f. 1. stare lină, neturburată: liniștea mării; 2. fig. lipsă de agitațiune, repaos: liniștea vieții.

liniștì v. a (se) face liniște sau liniștit.

líniște f. (d. lin 1). Starea lucruluĭ lin (liniștit, neagitat), tăcere: liniștea măriĭ, a sufletuluĭ, a vĭețiĭ. V. rahat.

liniștésc v. tr. Fac liniștit, potolesc, astîmpăr: a liniști valurile măriĭ. Fig. A liniști furia cuĭva, pe cineva. Alin: a liniști durerea (saŭ întristarea) cuĭva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

líniște s. f., g.-d. art. líniștii

liniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. liniștésc, imperf. 3 sg. linișteá; conj. prez. 3 să linișteáscă

líniște s. f., g.-d. art. líniștii

liniștí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. liniștésc, imperf. 3 sg. linișteá; conj. prez. 3 sg. și pl. linișteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LÍNIȘTE s., interj. 1. s. tăcere, (prin Transilv. și Olt.) tacă, (înv.) silențiu. (În clasă era ~ deplină.) 2. interj. pst!, st!, tăcere!, (pop.) țist!, (arg.) mucles! 3. s. acalmie, calm, pace, tăcere, (înv. și reg.) paos, (înv.) lin, liniștire, molcomire. (Stare de ~ în natură.) 4. s. v. astâmpăr. 5. s. v. tihnă. 6. s. v. răgaz. 7. s. v. comoditate.

arată toate definițiile

Intrare: liniște
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liniște
  • liniștea
plural
genitiv-dativ singular
  • liniști
  • liniștii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: liniști
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • liniști
  • liniștire
  • liniștit
  • liniștitu‑
  • liniștind
  • liniștindu‑
singular plural
  • liniștește
  • liniștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • liniștesc
(să)
  • liniștesc
  • linișteam
  • liniștii
  • liniștisem
a II-a (tu)
  • liniștești
(să)
  • liniștești
  • linișteai
  • liniștiși
  • liniștiseși
a III-a (el, ea)
  • liniștește
(să)
  • liniștească
  • liniștea
  • liniști
  • liniștise
plural I (noi)
  • liniștim
(să)
  • liniștim
  • linișteam
  • liniștirăm
  • liniștiserăm
  • liniștisem
a II-a (voi)
  • liniștiți
(să)
  • liniștiți
  • linișteați
  • liniștirăți
  • liniștiserăți
  • liniștiseți
a III-a (ei, ele)
  • liniștesc
(să)
  • liniștească
  • linișteau
  • liniști
  • liniștiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

liniște

  • 1. Lipsă de zgomot.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: acalmie calm (s.n.) tăcere 7 exemple
    exemple
    • Cu toții tăceau acuma, se priveau zîmbind, așteptau. În liniștea adincă, pendula bătu lin de zece ori. SADOVEANU, O. IV 54.
      surse: DLRLC
    • E o liniște de cimitir În parcul singuratic. IOSIF, PATR. 59.
      surse: DLRLC
    • Dar din ce în ce s-alină Toate zgomotele-n sat, Muncitorii s-au culcat. Liniștea-i acum deplină Și-a-noptat. COȘBUC, P. I 38.
      surse: DLRLC
    • Furtuna s-a potolit, e liniște imensă. BOGZA, A. Î. 156.
      surse: DLRLC
    • Se face vară, e liniște de asfințit și mirosul livezilor te-adoarme. SADOVEANU, O. III 113.
      surse: DLRLC
    • O liniște de vis mă împresoară, nu zăresc o pasăre zburînd. VLAHUȚĂ, O. A. 425.
      surse: DLRLC
    • Pretutindeni e o liniște, plină de melancolie, ca și cum ar fi scoasă din sufletul meu. PĂUN-PINCIO, P. 127.
      surse: DLRLC
  • 2. Stare (sufletească) lipsită de zbucium, de frământări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pace seninătate tihnă 6 exemple
    exemple
    • După grele și îndelungate frămîntări, sufletul îi era ajuns în sfîrșit la o hotărîre, care-l înălța la o senină liniște. SLAVICI, O. II 114.
      surse: DLRLC
    • Parcă aș avea și eu ceva care mă supără, dar iar nu pînă-ntr-atîta încît să-mi pierz liniștea pentru asta. CARAGIALE, P. 128.
      surse: DLRLC
    • Să-mi dau eu liniștea mea pentru hatîrul nu știu cui? CREANGĂ, P. 252.
      surse: DLRLC
    • Satul se afunda și mai adînc în liniștea somnului. Ferestrele își goniră luminile gălbui și numai de pe boltă stelele vegheau. MIHALE, O. 208.
      surse: DLRLC
    • Străjerii trimiși spre Murgeni aduseră cuvînt bun: liniște! SADOVEANU, O. VII 161.
      surse: DLRLC
    • În mijlocul acelei liniști care îndulcise în ziua aceea inimile tuturor, izbucni o tulburare generală în tot satul. BUJOR, S. 112.
      surse: DLRLC
    • 2.1. locuțiune adverbială În liniște = fără zgomot.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: liniștit netulburat 2 exemple
      exemple
      • Astăzi petrece în liniște, lîngă zidurile mănăstirii. CREANGĂ, A. 22.
        surse: DLRLC
      • Au trăit apoi în pace și în liniște. EMINESCU, N. 30.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Lin + sufix -iște.
    surse: DEX '09

liniști

  • 1. A înceta sau a face să înceteze zgomotele; a înceta sau a face să înceteze o acțiune, un proces (intens); a (se) calma, a (se) potoli, a (se) alina.
    exemple
    • Copiii s-au liniștit.
      surse: DLRLC
    • Tabăra întinsă, plină de murmur greu și de furnicar pestriț, se liniștea încet-încet în soarele fierbinte. SADOVEANU, O. VII 16.
      surse: DLRLC
    • Începură să liniștească pe căței, chemîndu-i din toate părțile cu nume dulci. SADOVEANU, E. 127.
      surse: DLRLC
    • Și dacă-n ochii tăi privesc, Mă vindec și mă liniștesc. IOSIF, T. 115.
      surse: DLRLC
    • Îl liniști cu vorbe bune. ISPIRESCU, L. 57.
      surse: DLRLC
    • Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește, Ca răsărirea stelei în tăcere. EMINESCU, O. I 120.
      surse: DLRLC
    • Ideea asta mă mai liniști. NEGRUZZI, S. I 7.
      surse: DLRLC
    • absolut Rozele știu tot așa să amăgească, S-adoarmă și să liniștească. MACEDONSKI, O. I 192.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre vânt, ploaie etc.) A se domoli.
      surse: DLRLC sinonime: domoli înceta 2 exemple
      exemple
      • Nu după multă vreme însă au început atmosfera a să liniști. DRĂGHICI, R. 112.
        surse: DLRLC
      • Se potolește Și se liniștește Vîntul pe pămînt. TEODORESCU, P. P. 372.
        surse: DLRLC
  • 2. A deveni sau a determina să fie lipsit de griji, de frământări.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • liniște
    surse: DEX '98 DEX '09