2 intrări

25 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LINGUȘÍ, lingușesc, vb. IV. Tranz. și refl. A căuta să câștige bunăvoința, favoarea etc. cuiva satisfăcându-i vanitatea, a se pune bine cu cineva prin atitudini și vorbe măgulitoare la adresa lui, prin laude exagerate și ipocrite; a flata, a măguli, a peria. – Cf. linge.

LINGUȘÍ, lingușesc, vb. IV. Tranz. și refl. A căuta să câștige bunăvoința, favoarea etc. cuiva satisfăcându-i vanitatea, a se pune bine cu cineva prin atitudini și vorbe măgulitoare la adresa lui, prin laude exagerate și ipocrite; a flata, a măguli, a peria. – Cf. linge.

LINGUȘÍRE, lingușiri, s. f. Acțiunea de a (se) linguși și rezultatul ei; vorbă, atitudine lingușitoare; adulare, lingușeală, lingușitură. – V. linguși.

LINGUȘÍRE, lingușiri, s. f. Acțiunea de a (se) linguși și rezultatul ei; vorbă, atitudine lingușitoare; adulare, lingușeală, lingușitură. – V. linguși.

linguși [At: (cca 1750-1780) GCR II, 84/31 / V: (înv) a, (reg) ~goți, (îvr) lun~ / Pzi: esc / E: ns cf linge] 1 vr (Îvp; d. câini) A se gudura. 2-3 vtr (D. oameni) A încerca să câștige afecțiunea, bunăvoința cuiva sau un avantaj moral sau material prin vorbe și atitudini măgulitoare, laude exagerate etc. Si: a adula, a flata, a măguli, a peria, (îvp) a lingări (3). 4 vr (Cdp fr flatter) A se convinge, din orgoliu, de un anumit lucru. 5 vr A-și întreține o speranță Si: a se amăgi, a se minți. 6 vt (Fig) A ispiti. 7 vt (Frî; cdp fr flatter, c. i. defecte morale, pasiuni etc.) A încuraja, lăudând. 8 vt (Pop) A alinta.

lingușire sf [At: (a. 1794) / Pl: ~ri / E: linguși] 1 Gudurare a câinilor Si: lingușeală (1), lingușit1 (1), (înv) lingușie (1). 2 Insistență pe lângă cineva pentru obținerea unui avantaj moral sau material Si: insinuare, lingușeală (2), lingușit1 (2), (înv) lingușie (2). 3-4 Vorbă sau atitudine lingușitoare (1) Si: flatare, lingușeală (3-4), lingușit1 (3-4), măgulire, (rar) lingușitorie (1-2), (înv) lingușie (3-4), (înv) lingușitură (1-2). 5 (Frî) Convingere, din orgoliu, asupra unui anumit lucru Si: lingușeală (5), lingușit1 (5), (înv) lingușie (5). 6 Întreținere a unei speranțe Si: amăgire, lingușeală (6), lingușit1 (6), mințire, (înv) lingușie (6). 7 Încercare de câștigare a afecțiunii, a bunăvoinței cuiva, prin vorbe și atitudini măgulitoare, laude exagerate etc. Si: adulare, flatare, lingușeală (1), lingușit1 (7), măgulire, periere, (înv) lingușie (7). 8 (Fig) Ispitire. 9 (Frî) Încurajare. 10 (Pop) Alintare.

LINGUȘÍ, lingușesc, vb. IV. Tranz. A căuta să cîștigi bunăvoința cuiva, prin vorbe și atitudini măgulitoare, prin laude exagerate și ipocrite; a măguli, a adula. S-a lăsat dus de nas și tras pe sfoară de toți șarlatanii care-l lingușeau. VLAHUȚĂ, O. A. III 43. Începu s-o lingușească cu vorbe mierloitoare. ISPIRESCU, L. 47. ◊ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «pe lîngă») A început a se linguși pe lîngă bătrînul. RETEGANUL, P. III 79. Procletul de zmeu se lingușea pe lîngă muma băiatului. ISPIRESCU, L. 125.

LINGUȘÍRE, lingușiri, s. f. Acțiunea de a (se) linguși și rezultatul ei; p. ext. vorbă, atitudine lingușitoare. V. măgulire. [Șarlatanul] să înșele putu mai cu înlesnire aci prin îngîmfare, aci prin lingușire. MACEDONSKI, O. I 169. Ura și disprețuia lipsa de demnitate și lingușirea. GHICA, S. A. 84. Lingușirea otrăvește pe oricare înțelept. BOLLIAC, O. 263.

A LINGUȘÍ ~ésc tranz. A lăuda în mod exagerat (pentru a câștiga bunăvoința); a măguli; a flata; a adula. /v. a linge

A SE LINGUȘÍ mă ~ésc intranz. A căuta să câștige bunăvoința cuiva prin vorbe măgulitoare. /v. a linge

lingușì v. 1. a lăuda peste măsură, spre a seduce: a linguși pe cei mari; 2. a se insinua: s’a lingușit pe lângă el; 3. fig. a scuza: a linguși patima cuiva. [Derivat din linge: imagine luată dela câine, tipul lingușitorului].

lingușire f. laudă falșă sau exagerată cu scop de a plăcea.

lingușésc v. tr. (d. ling, cum fac cîniĭ). Laud pe cineva și mă port bine cu el ca să-mĭ atrag bunăvoința luĭ (adulez): a-ĭ linguși pe ceĭ marĭ, a linguși plebea. V. refl. Lingușesc, mă bag în sufletu omuluĭ, mă insinuez: a te linguși pe lîngă cineva.

lingușíre f. Adulațiune, acțiune de a linguși, laudă falsă și interesată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lingușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lingușésc, imperf. 3 sg. lingușeá; conj. prez. 3 să lingușeáscă

lingușíre s. f., g.-d. art. lingușírii; pl. lingușíri

lingușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lingușésc, imperf. 3 sg. lingușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. lingușeáscă

lingușíre s. f., g.-d. art. lingușírii; pl. lingușíri

linguși (conj. lingușească)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LINGUȘÍ vb. 1. a flata, a măguli, (înv. și reg.) a șutili, (Munt.) a mâglisi, (fig.) a linge, a peria, a pomăda, a tămâia. (Își ~ superiorii.) 2. (Munt. și Olt.) a se milcoși, (fig.) a se gudura, a se îmbuna. (Se ~ pe lângă el.)

LINGUȘÍRE s. flatare, lingușeală, măguleală, măgulire, (înv. și reg.) olastiseală, (Munt.) mâglisire, (înv.) îmbunare, îmbunătură, lingușie, lingușitură, măgulitură, (fig.) tămâiere. (~ unui superior.)

LINGUȘI vb. 1. a flata, a măguli, (înv. și reg.) a șutili, (Munt.) a mîglisi, (fig.) a linge, a peria, a pomăda, a tămîia. (Își ~ superiorii.) 2. (Munt. și Olt.) a se milcoși, (fig.) a se gudura, a se îmbuna. (Se ~ pe lîngă el.)

LINGUȘIRE s. flatare, lingușeală, măguleală, măgulire, (înv. și reg.) olastiseală, (Munt.) mîglisire, (înv.) îmbunare, îmbunătură, lingușie, lingușitură, măgulitură, (fig.) tămîiere. (~ unui superior.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A LINGUȘI a buciuma, a da din coadă, a face frumos / sluj, a gâdila în mod plăcut auzul (cuiva), a limba, a linge în cur (pe cineva), a peria, a pupa în cur (pe cineva), a trage limbi, a umbla în patru labe în fața cuiva.

Intrare: linguși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • linguși
  • lingușire
  • lingușit
  • lingușitu‑
  • lingușind
  • lingușindu‑
singular plural
  • lingușește
  • lingușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lingușesc
(să)
  • lingușesc
  • lingușeam
  • lingușii
  • lingușisem
a II-a (tu)
  • lingușești
(să)
  • lingușești
  • lingușeai
  • lingușiși
  • lingușiseși
a III-a (el, ea)
  • lingușește
(să)
  • lingușească
  • lingușea
  • linguși
  • lingușise
plural I (noi)
  • lingușim
(să)
  • lingușim
  • lingușeam
  • lingușirăm
  • lingușiserăm
  • lingușisem
a II-a (voi)
  • lingușiți
(să)
  • lingușiți
  • lingușeați
  • lingușirăți
  • lingușiserăți
  • lingușiseți
a III-a (ei, ele)
  • lingușesc
(să)
  • lingușească
  • lingușeau
  • linguși
  • lingușiseră
lingoți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lingușa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lungoși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: lingușire
lingușire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lingușire
  • lingușirea
plural
  • lingușiri
  • lingușirile
genitiv-dativ singular
  • lingușiri
  • lingușirii
plural
  • lingușiri
  • lingușirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

linguși lingoți lingușa lungoși

  • 1. A căuta să câștige bunăvoința, favoarea etc. cuiva satisfăcându-i vanitatea, a se pune bine cu cineva prin atitudini și vorbe măgulitoare la adresa lui, prin laude exagerate și ipocrite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adula flata măguli peria 4 exemple
    exemple
    • S-a lăsat dus de nas și tras pe sfoară de toți șarlatanii care-l lingușeau. VLAHUȚĂ, O. A. III 43.
      surse: DLRLC
    • Începu s-o lingușească cu vorbe mierloitoare. ISPIRESCU, L. 47.
      surse: DLRLC
    • A început a se linguși pe lîngă bătrînul. RETEGANUL, P. III 79.
      surse: DLRLC
    • Procletul de zmeu se lingușea pe lîngă muma băiatului. ISPIRESCU, L. 125.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. linge
    surse: DEX '98 DEX '09

lingușire

  • 1. Acțiunea de a (se) linguși și rezultatul ei; vorbă, atitudine lingușitoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adulare lingușeală lingușitură 3 exemple
    exemple
    • [Șarlatanul] să înșele putu mai cu înlesnire aci prin îngîmfare, aci prin lingușire. MACEDONSKI, O. I 169.
      surse: DLRLC
    • Ura și disprețuia lipsa de demnitate și lingușirea. GHICA, S. A. 84.
      surse: DLRLC
    • Lingușirea otrăvește pe oricare înțelept. BOLLIAC, O. 263.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi linguși
    surse: DEX '98 DEX '09