2 intrări

Articole pe această temă:

18 definiții

linguriță sf [At: (a. 1765) IORGA, S. D. VII, 223 / Pl: ~țe și (reg) ~ți / E: lingură + -iță] 1-2 (Șhp) Lingurea (1-2). 3 Lingură folosită pentru a mânca dulciuri, a bea ceai, lapte etc. Si: (reg) linguruță. 4 (Îe) A da cu ~ț<span style=„font-size: xx-small;”>a</span> A hrăni cu grijă și în cantități mici un copil sau un om bolnav, neajutorat etc. Si: a cocoloși. 5 (Îae) A povesti cuiva ceva cu zgârcenie. 6 (Îe) Nici cât încape în ~ Foarte puțin. 7 (Udp „de” sau „cu”) Conținut al unei lingurițe (1). 8 (Pan) Unelte care seamănă cu o linguriță (1) ca formă, funcționalitate etc. 9 Element al mașinii de semănat. 10 Instrument medical cu diverse utilizări Si: lingură (23). 11 Unealtă de pescuit Si: lingură (24). 12 Instrument farmaceutic. 13 (Rar) Lingură (22). 14 (Reg) Mistrie. 15 (Atm; pop) Furcă a pieptului. 16 (Bot; pop; îc) ~ța-zânei (sau zânelor) Lingura-zânei (44). 17 (Zlg; Trs; Mol; îc) ~ța-popii Mormoloc.

LINGURÍȚĂ, lingurițe, s. f. 1. Diminutiv al lui lingură (I 1); lingură mică, folosită pentru a bea ceai, lapte etc. 2. Conținutul unei lingurițe (1). 3. Compus: lingurița-zânei = lingura-zânelor. – Lingură + suf. -iță.

LINGURÍȚĂ, lingurițe, s. f. 1. Diminutiv al lui lingură (I 1); lingură mică, folosită pentru a bea ceai, lapte etc. 2. Conținutul unei lingurițe (1). 3. Compus: lingurița-zânei = lingura-zânelor. – Lingură + suf. -iță.

LINGURÍȚĂ, lingurițe, s. f. 1. Lingură mică. Lingurițe de argint. 2. Conținutul unei lingurițe (1). Să-ți iei cu nepăsare lingurița de dulceață. MACEDONSKI, O. I 84.

!linguríța-zấnei (plantă) s. f. art., g.-d. art. linguríței-zấnei

linguríță s. f., g.-d. art. linguríței; pl. linguríțe

linguríța-zânei (bot.) s. f.

linguríță s. f., g.-d. art. linguríței; pl. linguríțe

LINGURIȚA-ZÂNEI s. (BOT.; Fomes lucidus) (reg.) lingura-frumoaselor.

LINGURIȚA-ZÂNEI s. v. mormoloc.

LINGURÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la lingură) 1) Lingură mică folosită pentru a servi dulceață, a bea ceai, cafea, lapte etc. 2): ~a-zânei ciupercă brună-roșcată în formă de evantai care crește pe tulpina arborilor bătrâni. /lingură + suf. ~iță

linguriță f. lingură mică: linguriță de dulceață.

linguríță f., pl. e. Lingură mică, de care te serveștĭ la ceaĭ, la cafea cu lapte ș. a.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

LINGURIȚA-ZÎNEI s. (BOT.; Fomes lucidus) (reg.) lingura-frumoaselor.

lingurița-zînei s. v. MORMOLOC.

LINGURÍȚĂ (< lingură) s. f. 1. Diminutiv al lui lingură (1); lingură mică. 2. Lingurița-zânei = ciupercă din familia poliporaceelor, brună-roșiatică, lucioasă, în formă de evantai, care crește vara pe trunchiurile și pe rădăcinile de stejar, mai rar pe alte esențe (Ganoderma lucidum). Produce putregaiul alb al lemnului.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

linguríță, lingurițe s. f. Obiect de cult ca o lingură mică, făcută din metal prețios, având mânerul în forma crucii, folosit la împărtășirea credincioșilor. – Din lingură + suf. -iță.

linguriță la ghioc expr. (er.) cuniliție.

Intrare: linguriță
linguriță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • linguriță
  • lingurița
plural
  • lingurițe
  • lingurițele
genitiv-dativ singular
  • lingurițe
  • linguriței
plural
  • lingurițe
  • lingurițelor
vocativ singular
plural
Intrare: lingurița-zânei
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lingurița-zânei
plural
genitiv-dativ singular
  • linguriței-zânei
plural
vocativ singular
plural