23 de definiții pentru lingurea / lingurică lingurică linguric (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LINGUREÁ, -ÍCĂ, lingurele, s. f. 1. Mică plantă medicinală din familia cruciferelor, cu frunze crestate, cu flori albe grupate în ciorchini, folosită în combaterea afecțiunilor scorbutice, pulmonare etc. (Cochlearia officinalis). 2. (Pop.) Furca pieptului, lingura pieptului. ♦ Cavitate situată în partea inferioară a furcii pieptului. – Lingură + suf. -ea, -ică.

lingurea sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ele / E: lingură + -ea] 1-2 (Șhp) Lingură (1) (mică) Si: lingurică (1-2), linguriță (1-2), linguruță (1-2). 3 (Atm; pop) Furcă a pieptului Si: (pop) lingurică (3), lingurice (3). 4 Cavitate situată în partea inferioară a furcii pieptului Si: (pop) linguric, lingurică (4). 5 Mică plantă medicinală din familia cruciferelor, cu frunze crestate, flori albe grupate în ciorchini, folosită la combaterea afecțiunilor scorbutice, pulmonare etc. Si: (pop) lingurică (5) (Cochlaria officinalis).

LINGUREÁ, -ÍCĂ, lingurele, s. f. 1. Mică plantă medicinală din familia cruciferelor, cu frunze crestate, cu flori albe grupate în ciorchini, întrebuințată în combaterea afecțiunilor scorbutice, pulmonare etc. (Cochlearia officinalis). 2. (Pop.) Furca pieptului, lingura pieptului. ♦ Cavitate situată în partea inferioară a furcii pieptului. – Lingură + suf. -ea, -ică.

LINGUREÁ, lingurele, s. f. (Popular) Cavitatea de la partea inferioară a osului pieptului; osul mic și cartilaginos dintre coșul pieptului și pîntece, furca (sau capul) pieptului. Oana [către Ștefan]: Măria-ta, ai zis tocmai de la lingurea... n-am să mai bolesc multă vreme... DELAVRANCEA, A. 130. A simțit... un fel de slăbiciune la lingurea, parcă-l lua o apă. CARAGIALE, M. 26.

LINGUREÁ ~éle f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze crestate și cu flori albe, cultivată ca plantă medicinală. [Art. lingureaua] /lingură + suf. ~ea

lingureà f. 1. lingura pieptului; 2. plantă din fam. cruciferelor cu frunze în formă de linguriță și cu flori albe, întrebuințată ca antiscorbutic (Cochlearia).

lingureá și -ícă f., pl. ele (dim. d. lingură). Lingura peptuluĭ, partea scobită deasupra pînteceluĭ: mă frec la lingurea (ChN. 1, 162). O plantă erbacee cruciferă (cochleária officinális) ale căreĭ frunze, de forma linguriĭ, se întrebuințează în med. contra scorbutuluĭ, scrofulelor și altor boale. – Și -íce, pl. ĭ (Cov.).

linguric sn [At: ALECSANDRI, T. 1185 / Pl: ? / E: pbl pad buric] (Atm; pop) Lingurea (3).

linguri sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ici / E: lingură + -ică] (Pop) 1-2 (Șhp) Lingurea (1-2). 3-5 Lingurea (3-5).

LINGURÍC s. n. v. lingurică.

LINGURÍC s. n. v. lingurică.

LINGURÍCĂ s. f. (Popular) Lingurea. Izbuti... să-l smulgă și pe Coco Conduraky din elegiaca-i meditațiune... opintindu-i la lingurică un cot bine simțit. C. PETRESCU, A. R. 18. – Variantă: linguríc (ALECSANDRI, T. 1185) s. n.

LINGURÍCĂ ~éle f. pop. 1) Furca pieptului. 2) Cavitate situată între furca pieptului și abdomen. * A-l suge pe cineva la ~ a-i fi cuiva foame. /lingură + suf. ~ică


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lingureá/lingurícă1 (plantă) s. f., g.-d. art. lingurélei; pl. linguréle, art. lingurélele

lingureá/lingurícă2 (parte a sternului) (pop.) s. f., g.-d. art. lingurélei

lingureá/lingurícă (bot.) s. f., pl. linguréle

lingureá/lingurícă (anat.) s. f.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LINGUREÁ s. (BOT.; Cochlearia officinalis) (reg.) lingura-Domnului, lingura-Maicii-Preceste.

LINGUREÁ s. v. furca-pieptului.

LINGUREA s. (BOT.; Cochlearia officinalis) (reg.) lingura-Domnului, lingura-Maicii-Preceste.

arată toate definițiile

Intrare: lingurea / lingurică
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lingurea
  • lingureaua
plural
  • lingurele
  • lingurelele
genitiv-dativ singular
  • lingurele
  • lingurelei
plural
  • lingurele
  • lingurelelor
vocativ singular
plural
lingurică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • linguri
  • lingurica
plural
  • lingurele
  • lingurelele
genitiv-dativ singular
  • lingurele
  • lingurelei
plural
  • lingurele
  • lingurelelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • linguric
  • linguricul
  • linguricu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • linguric
  • linguricului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lingurea / lingurică cochlearia lingurică linguric

  • 1. Mică plantă medicinală din familia cruciferelor, cu frunze crestate, cu flori albe grupate în ciorchini, folosită în combaterea afecțiunilor scorbutice, pulmonare etc. (Cochlearia officinalis).
  • 2. popular (numai) singular Furca pieptului, lingura pieptului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Oana [către Ștefan]: Măria-ta, ai zis tocmai de la lingurea... n-am să mai bolesc multă vreme... DELAVRANCEA, A. 130.
      surse: DLRLC
    • A simțit... un fel de slăbiciune la lingurea, parcă-l lua o apă. CARAGIALE, M. 26.
      surse: DLRLC
    • Izbuti... să-l smulgă și pe Coco Conduraky din elegiaca-i meditațiune... opintindu-i la lingurică un cot bine simțit. C. PETRESCU, A. R. 18.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Cavitate situată în partea inferioară a furcii pieptului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Lingură + sufix -ea, -ică.
    surse: DEX '98 DEX '09