linguiform, ~ă a vz lingviform

lingviform, ~ă a [At: DN³ / V: ~gui~ / Pl: ~i, ~e / E: fr linguiforme] În formă de limbă (1).

LINGUIFÓRM, -Ă adj. v. lingviform.

LINGVIFÓRM, -Ă adj. În formă de limbă. [Var. linguiform, -ă adj. / < fr. linguiforme].

LINGVIFÓRM, -Ă adj. în formă de limbă. (< fr. linguiforme)

lingviform (rar) adj. m., pl. lingviformi; f. lingviformă, pl. lingviforme

lingviform adj. m., pl. lingviformi; f. lingviformă, pl. lingviforme

lingvifórm adj. m., pl. lingvifórmi; f. sg. lingvifórmă, pl. lingvifórme

LINGVI- „limbă”. ◊ L. lingua „limbă” > L. sav. lingui-, fr. id., engl. id. > rom. lingvi-. □ ~form (v. -form), adj., în formă de limbă.

GLOTTIPHYLLUM Haw., GLOTIFILUM, fam. Mesembryanthemaceae. Gen originar din Africa de S. Are numeroase specii cm frunze alungite (în formă de limbă) așezate, adesea, în 2 rînduri. Flori mari, galbene, aurii. Se remarcă speciile: G. latum N. E. Br., longum N. E. Br., G. linguiforme N. E. Br., G. neiii Schwant., G. regium N. E. Br.