2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lingărit, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: lingări] 1 (Îrg) (D. mâncăruri) Gustat. 2 (Îrg; d. mâncare) Consumat, pe gratis, de la cineva. 3 (Îvp) Lingușit1 (1).

LINGĂRÍ, lingăresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A flata, a linguși pe cineva cu slugărnicie. – Linge + suf. -ări.

lingări [At: DOSOFTEI, V. S. 221 / V: (îrg) a~, (prin amestec cu linguși) ~guri / Pzi: ~resc / E: linge + -ări] 1 via (Îrg) A gusta o mâncare Si: (reg) a gustări, a limpi. 2 vt (Îrg) A mânca pe gratis de la cineva. 3-4 vtr (Îvp) A (se) linguși (5) pe (lângă) cineva.

LINGĂRÍ, lingăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A flata, a linguși pe cineva cu slugărnicie. – Linge + suf. -ări.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lingărí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lingărésc, imperf. 3 sg. lingăreá; conj. prez. 3 să lingăreáscă

lingărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lingărésc, imperf. 3 sg. lingăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. lingăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: lingărit
lingărit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lingărit
  • lingăritul
  • lingăritu‑
  • lingări
  • lingărita
plural
  • lingăriți
  • lingăriții
  • lingărite
  • lingăritele
genitiv-dativ singular
  • lingărit
  • lingăritului
  • lingărite
  • lingăritei
plural
  • lingăriți
  • lingăriților
  • lingărite
  • lingăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: lingări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lingări
  • lingărire
  • lingărit
  • lingăritu‑
  • lingărind
  • lingărindu‑
singular plural
  • lingărește
  • lingăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lingăresc
(să)
  • lingăresc
  • lingăream
  • lingării
  • lingărisem
a II-a (tu)
  • lingărești
(să)
  • lingărești
  • lingăreai
  • lingăriși
  • lingăriseși
a III-a (el, ea)
  • lingărește
(să)
  • lingărească
  • lingărea
  • lingări
  • lingărise
plural I (noi)
  • lingărim
(să)
  • lingărim
  • lingăream
  • lingărirăm
  • lingăriserăm
  • lingărisem
a II-a (voi)
  • lingăriți
(să)
  • lingăriți
  • lingăreați
  • lingărirăți
  • lingăriserăți
  • lingăriseți
a III-a (ei, ele)
  • lingăresc
(să)
  • lingărească
  • lingăreau
  • lingări
  • lingăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lingări

etimologie:

  • Linge + sufix -ări.
    surse: DEX '98 DEX '09