2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LINCĂÍ, pers. 3 lincăie, vb. IV. Intranz. (Rar; despre pânza unei corăbii) A se umfla de vânt. – Cf. sl. lenkti.

LINCĂÍ, pers. 3 lincăie, vb. IV. Intranz. (Rar; despre pânza unei corăbii) A se umfla de vânt. – Cf. sl. lenkti.

lincăi vr [At: DELAVRANCEA, S. 64 / Pzi: ~esc / E: slv лѣкти] (Înv; d. pânzele corăbiilor) A se umfla de vânt.

LINCĂÍ, pers. 3 líncăie, vb. IV. Intranz. (Regional, despre pînza unei corăbii) A se umfla de vînt. Nu e farmec, nu e gînd... pe care călătorul să nu-l simtă întruchipat în firea din jur, cînd pe pînza ce lincăie molatic, cînd pe albia țărmurilor cu dumbrăvi de chiparoși. DELAVRANCEA, S. 64.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lincăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 líncăie, imperf. 3 sg. lincăiá; conj. prez. 3 să líncăie

lincăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. líncăie, imperf. 3 sg. lincăiá

Intrare: lincăire
lincăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lincăire
  • lincăirea
plural
  • lincăiri
  • lincăirile
genitiv-dativ singular
  • lincăiri
  • lincăirii
plural
  • lincăiri
  • lincăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: lincăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lincăi
  • lincăire
  • lincăit
  • lincăitu‑
  • lincăind
  • lincăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • lincăie
(să)
  • lincăie
  • lincăia
  • lincăi
  • lincăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • lincăie
(să)
  • lincăie
  • lincăiau
  • lincăi
  • lincăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lincăi

  • 1. rar (Despre pânza unei corăbii) A se umfla de vânt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Nu e farmec, nu e gînd... pe care călătorul să nu-l simtă întruchipat în firea din jur, cînd pe pînza ce lincăie molatic, cînd pe albia țărmurilor cu dumbrăvi de chiparoși. DELAVRANCEA, S. 64.
      surse: DLRLC

etimologie: